Niciodată nu vei fi suficient de bun pentru unii. Nu alerga să fii pe plac oamenilor pentru că aceasta este cea mai mare cursă. Pentru cei mai slabi de obicei, nu vei fi niciodată bun, deștept, special. Criticii cei mai acizi sunt de fapt cei mai slabi pregătiți și cei mai goi oameni. Cea care “o înțepa” pe Ana că e stearpă, era de fapt stearpă în suflet. Care era mai stearpă dintre cele două? Cea care nu putea face copii sau cea care nu putea iubi și simți suferința altora?
Niciodată nu vei putea să-i mulțumești pe toți, oricât vei căuta să nu superi pe nimeni, pe unii îi vei supăra doar că exiști, iar când deschizi gura să vorbești deja e prea mult pentru urechile unora. A căuta să mulțumești pe toată lumea prin purtarea sau vorbirea ta este ca și cum ai încerca să dresezi o muscă să facă miere, nu merită și e degeaba. Fii tu, fii sincer, fii dezinvolt, fii diferit, fii îndrăzneț, fii chiar vorbăreț și ignoră-ți groparii, cum și David a făcut cu frații lui extrem de critici și răutăcioși, în timp ce se ducea să-și scrie destinul, anume învingerea uriașului.
Niciodată nu vei fi un om perfect, vor fi multe eșecuri înainte de succes. Și Edison a ratat invenția becului de 1000 de ori până i-a ieșit. Reușitele noastră sunt presă cu multe eșecuri, alergarea noastră spre Rai, spre Dumnezeul perfect este presărată cu multe căderi, dar cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică. Noe s-a îmbătat, Avraam s-a pripit, Moise s-a mâniat, David a preacurvie, Petru s-a lepădat, Pavel a persecutat creștini, dar important este că acești oameni au învins bestia din ei, pe care o mai numim și fire. Important este că există o soluție pentru poftele noastre distructive, iar aceea este Hristos!
Cu prețuire,
Toni Berbece