Mi-e ciudă când credința ta se rezumă la făcutul unei cruci, dar te crezi expert în Scripturi și răspunzi la orice cuvânt de îndreptare cu: “Nu judeca!”
Mi-e ciudă când nu îți înfrânezi poftele în nicio privință, dar ridici pumnul spre Cer și zici că Dumnezeu e nedrept când trupul tău cedează sub povara viciilor.
Mi-e ciudă când zici că nu L-ai găsit pe Dumnezeu și te declari ateu, deși genunchii tăi nu au cunoscut rugăciunea, iar degetele tale nu au simțit plăcuta atingere a Scripturii.
Mi-e ciudă când zici că nu vrei să-ți schimbi credința în care te-ai născut deși nu e semn de credință în tine, ba din contră necinstești zilnic credința pe care zici că o ai.
Mi-e ciudă când zici că nu poți scăpa de viciile care te distrug, că nu ai putere, când cu inima te ții strâns legat de ele și doar cu gura le dai afară din viața ta.
Mi-e ciudă că-i construim lui Dumnezeu cea mai mare Catedrală construită vreodată de acest popor timp în care îl scoatem afară din viața noastră, mi-e ciudă că în inimi e tot mai mic, dar sălile de Biserici sunt tot mai mari.
Mi-e ciudă de multe, dar mă pun să mă rog… îmi va fi mai puțin ciudă și mai mult milă după ce mă voi ruga! Dacă și ție îți e ciudă pune-te să mijlocești pentru acest popor. Are nevoie de rugăciune mai mult ca orice!