Jim Thorp a fost un atlet american (de origine amerindiană) care a concurat la Jocurile Olimpice din 1912. Însă în ziua compeției a avut o mare surpriză. Cineva i-a furat încălțămintea cu care urma să concureze. Dar nu s-a plâns și nici nu s-a lăsat demoralizat, a căutat la gunoi după niște încălțăminte unde a găsit doi pantofi diferiți, iar pentru că unul era mai mare a mai luat un ciorap extra. Încălțat astfel a câștigat două medalii de aur.
Era o vreme în care oamenii nu se plângeau atât de mult de lipsa condițiilor și nici nu erau atât de răsfățați ca astăzi. Când Jim a câștigat era cam în aceeași vreme în care străbunicii noștri învățau carte la lumina lumânării și scriau cu stilouri improvizate dintr-o peniță înfiptă într-un băț și apoi legată strâns cu ață. După fiecare silabă sau cuvânt scris se opreau pentru a mai înmuia încă o dată în călimară. Așa au ajuns mulți dintre ei doctori, profesori, politicieni și oameni cu carte.
Azi avem condiții, avem câte cinci perechi de încălțăminte, avem cinci penare pline cu tot felul de pixuri, avem internet, avem absolut toate condițiile, însă ne plângem adesea că nu avem profesori, că nu e timp, că nu sunt resurse, că nu suntem dotați. Cred că leacul pentru mulți ar fi să trăim doar o săptămână cu condițiile din anii 1900. Am aprecia tot ce avem azi și am exploata la maxim toate resursele pentru a fii și noi măcar un sfert din străbunii noștri.
Nu te scuza, pune mâna și fă ceva, vei reuși cu siguranță!
Cu prețuire,
Toni Berbece