Acum ceva timp in urmă eram pe o alee între blocuri când deodată am zărit o fetita întinsa pe jos, iar pe mama ei disperata lângă ea. Am oprit mașina si am coborât imediat. Când m-am apropiat am văzut că din urechea stânga, din nas si din guriță, din zona dinților, ii curgea sânge acelei fetițe. M-am uitat în ochii ei pierduți si părea că nu e conștientă de ce i se întâmplă. Am întrebat-o pe mămică ce a pățit, iar ea mi-a răspuns că fata are o “boala mintala” în urma căreia din când în când își face rău singură, cel mai adesea se dă cu capul de ce apuca.

Aveam sticluța de untdelemn în buzunar așa că imediat am scos-o si am început să-i fac ungerea pe frunte si să mustru în Numele lui Isus acel demon care o chinuia, pentru că era clar că aveam de a face cu un demon fix ca cel întâlnit de Hristos în acel copil din Matei 17:15-21. Era un drac obraznic care chinuia copilul si mi s-a confirmat acest lucru când i-am poruncit să iasă din fetiță si de trei ori fetița a scos un sunet ca un sâsâit si găsit de șarpe si a expirat puternic ca si când ar fi eliminat ceva din pieptul ei. După câteva minute de mustrare a acelui demon în Numele lui Hristos fetița si-a revenit ca dintr-o stare de inconstienta, s-a uitat în ochii mei si s-a liniștit. Împreuna cu cei doi prieteni cu care mai eram am spălat-o de sângele de pe față, iar mama ei când a văzut că fata s-a liniștit mi-a cerut să mă rog si pentru ea deoarece si ea suferea de depresie din cauza stării fiicei ei. Plângea cu lacrimi fierbinți si-i mulțumea lui Dumnezeu ca i-a liniștit fata. Fusese cel mai crunt atac asupra ei.

Spre sfârșit a venit si tatăl fetei, ambilor părinți le-am dat câte o Biblie si le-am spus să citească din Scriptură în fiecare seara si să se roage căci așa va fugi orice demon de ei și de fiica lor. I-am învățat acolo pe trotuar cum să se împotrivească Diavolului. Tatăl mi-a spus că niciodată n-a simțit o așa pace, era pacea lui Hristos care ne învăluise acolo în mijlocul acelei alei, în suferința lor pacea Mântuitorului coborâse. Tatăl mi-a mai spus ca își dorea mult o biblie dar nu știu ce fel de preot îi spusese că poate citit Biblia doar dacă cineva i-o face cadou. Deși lucrul acesta e o minciună, totuși sosise ziua ca cineva să-i facă cadou o Biblie. Am plecat de acolo mulțumindu-i Domnului pentru puterea Sa si fiind din nou uimit cum dracii se tem de Numele Sau si ies afara.

In concluzie vă zic tuturor, lumea are nevoie si azi de aceeași putere ca în vechime, iar versetul acesta trebuie aplicat si azi: “Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi (Marcu 16:17-18).” Vei fi tu la dispoziția lui Hristos, vei lucra in Numele Lui pentru a educe eliberare, vindecare si salvare? Iată ca oriunde si oricând poți manifesta puterea Sa si poți aduce pierderi masive in tabara Diavolului. Trebuie doar sa umbli in neprihanire si să crezi!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Sunt un soi de creștini care atunci când le povestești de vreo minune, de vreo vindecare, de vreo slujbă de vindecare ei îți arată în Biblie că Elisei a murit de o boala, că Pavel avea probleme cu ochii si un țepuș în carne și că Timotei suferea și el de probleme la stomac. Eu înțeleg că noi copiii Domnului mai si suferim de anumite boli sau neputințe, însă sunt momente în care Dumnezeu vrea să-si arate slava prin Numele Iubit al Fiului Sau Hristos si vindecă oameni exact ca in Faptele Apostolilor, chiar si prin batiste si șorturi precum Pavel sau prin simpla trecere a umbrei, precum Petru. Iar în astfel de situații nu e propice să vorbești despre neputințe. Lasă-L pe Dumnezeu să vindece după voia Sa, căci o slujbă a lui Hristos si a Bisericii Sale a rămas si vindecarea, ca semn că putem fi duși în locul unde lacrimile, bolii si alte suferinței nu vor mai fi.

Sunt un soi de creștini care atunci când le povestești de o binecuvântate financiară, când pui o poza dintr-o vacanță sau când se observă că ai o haină mai bună (ca haina Domnului Hristos fără cusătură pentru care au jucat la zaruri romanii) imediat îți vorbesc de sărăcia lui Ioan Botezătorul, care se îmbrăca în haine de păr de cămilă și mânca lăcuste cu miere. Imediat vin cu “Evanghelia Sărăciei”, când Biblia spune clar prin Apostolul Pavel: “Știu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea” (Filipeni 4:12-14). Așadar, sunt momente de sărăcie si momente de belșug, în toate trebuie să știm sa trăim spre slava lui Hristos!

Sunt unii creștini pe dos, care atunci când te bucuri îți vorbesc de lacrimi si tristețe, iar când plângi îți vorbesc de bucurie, când Biblia ne spune atât de înțelept să plângem cu cei ce plâng si să radem cu cei ce râd. Când cânți cântări de laudă te acuză că ești “rocker”, iar când cânți de jale că ești prea posac. Creștinismul este hărțuit de oameni care n-au Duhul Sfânt si care nu pot fi în unitate cu Trupul lui Hristos, aceste “celule” nemulțumitoare, hulitoare, răutăcioase, sunt celulele care formează tumori ce dau în metastază si în cele din urmă vor să infecteze tot trupul lui Hristos. Biblia ne cheamă la înțelepciune și la unitate, nu la scandal si ceartă.

“Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” Galateni 5:15

Cu prețuire pentru Trupul lui Hristos,
Toni Berbece

Nu, nu există această scrisoare deși unii si-ar fi dorit să existe, ar fi citit-o cu nesaț si s-ar fi bucurat teribil de scandalul dintre Petru si Pavel, ar fi exploatat la maxim acest moment si ar fi lovit cu sete în Pavel, care într-un mod neînțeles de oamenii neduhovnicesti a folosit batiste pentru a “transfera” puterea vindecătoare a lui Hristos către bolnavi. Normal că voia Diavolului era ca Petru să se lege de la Ierusalim de batistele lui Pavel, iar Pavel să-i răspundă acid printr-o scrisoare legat de vindecările neînțelese prin umbra sa. Si astfel azi nu mai aveam epistolele pline de viață si învățătură, ci am fi avut niște epistole de scandal, care ar fi hrănit un duh de ceartă si răutate.

Nu știu dacă ați observat că absolut nimeni din Scripturi nu dă explicații nici de ce Hristos a vindecat cu poala hainei, nici de ce Hristos a vindecat cu tină, nici de ce Petru a vindecat cu umbra sau Pavel cu batistele si șorturile lui. Duhul Sfânt nu pierde timpul să își explice metodele, pentru că la urma urmei aceste minuni erau pentru cei ce cred, ele separau de fapt credincioșii de necredincioșii, creau o granița si o ruptura între aceștia. În timp ce unii veneau să își așeze bolnavii sub umbra lui Petru, alții îl întemnițau că vorbea despre puterea si autoritatea lui Hristos si că făcea aceleași minuni ca Mântuitorul.

Mereu vor fi aceste două tabere, unii care îi urăsc pe cei ce lucrează la fel de “ciudat” precum Hristos, unii care caută sa răstignească creștinismul în piroanele necredinței, ale batjocurii si hulei, iar alții care se odihnesc la umbra sfinților lui Hristos pentru că este si azi aceeași putere în ungerea cu untdelemn, in atingerea mâinii unui sfânt si în rostirea cu autoritate a unui ucenic autentic de-al lui Hristos. Creștinismul rămâne si azi un mister pentru cei ce nu-l au, ci doar cred că l-au dobândit printr-o scoala de “teologie stearpă”. Creștinismul împarte si azi în două, exact ca la Cincizecime, împarte lumea în batjocoritorii care-i numeau pe ucenicii vorbitori de limbi date de Duhul Sfânt ca fiind niște bețivi, iar alții care se minunau de ceea ce vorbeau si de puterea lor.

Nu uitați cuvintele Apostolului Pavel: “Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20). Iar cuvintele lui Hristos rămân esența: “Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul” (Ioan 14:12-14). Crucea este o poticnire pentru lume cât si tot ce se face sub Crucea lui Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece