Violența verbală este cea mai des întâlnită, noi românii avem vorba aceasta: “am întrebat, n-am dat cu parul…” Dar întrebările sau vorbele unora sunt mai grave decât datul cu parul. Când te duci la un cuplu căsătorit de 10 ani și-l întrebi: “Măi, dar voi nu mai aveți de gând să faceți copii?” Și tu nu te-ai gândit că le-ai băgat un cuțit în inimă pentru că ei de 10 ani se străduiesc să aibă copii și nu pot, postesc, se roagă, dar efectiv nu vin pruncii. Uneori cu vorba facem mai mult rău decât cu parul, Hristos ne spune să nu ne facem aproapele “prost” iar termenul original este “raca”, care înseamnă gol, practic noi îi putem goli pe oameni de viață, de curaj, de un viitor luminat, de ambiție, de chef prin faptul că-i înjosim. Din cuvântul acesta se trage și cuvântul “raclă”, adică sicriu. De multe ori le facem sicrie celor din jur din cuvintele noastre pline de ură și răutate.

Violența morală este a doua formă de violență. Uneori nu dăm cu parul, nici cu pumnul, nici cu palma, dar prin păcat îi chinuim pe cei din jur mai mult decât dacă i-am chinui cu bătaia fizică. De exemplu dacă un soț își înșeală soția durerea pricinuită este mai complexă decât orice altă formă de durere, chinul resimțit îi pătrunde până în profunzimea ființei. Mare parte dintre sinuciderile de pe glob au de a face cu înșelarea partenerului de viață. La noi în România apar mereu la știri cazuri de sinucidere din această cauză. Sigur că sinuciderea nu este o soluție, există viața și după ce ai fost înșelat de soț sau soție, dar aceste sinucideri ne vorbesc despre violența păcatului. Alte păcate care chinuie vieți colaterale sunt: alcoolismul, dependența de droguri, jocurile de noroc (păcănelele și pariurile sportive), consumul de tutun, bârfa, denigrarea, vorbirea de rău, minciuna, furtul, vrăjitoria și ocultismul, etc…

A treia formă este violența fizică. Biblia ne spune în 1 Timotei 3:3 să nu fim bătăuși, efectiv acest păcat este un cancer al societății pentru că denotă lipsa de milă, de empatie, de iubire. Când ai întins mâna să dai, asumă-ți și o potențială crimă. La noi in bloc un adolescent i-a dat o palmă unui bătrân pe care l-a și ucis, azi e la pușcărie. Un alt domn a tras de volan intrând intenționat în mașina unui coleg din trag, azi e în închisoare pentru tentativă de omor. Mânia te duce la violența fizică, iar violența fizică duce adesea la crimă. Tot Biblia ne spune astfel: “Cel încet la mânie preţuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine preţuiește mai mult decât cine cucerește cetăţi” – Proverbele 16:32. Nu mai vorbim de uciderea copiilor nenăscuți, România e fruntașă la astfel de crime, iar Profetul Ieremia striga acum mii de ani din partea lui Dumnezeu: “nici prin gând nu mi-a trecut că vă veți ucide copiii…” (Ieremia 32:35). Cam asta e situația și la noi, până în 400 de copii sunt uciși zilnic. Dumnezeu să ierte aceste păcate.

Stai departe de violența verbală, morală și fizică.

Cu prețuire,

Toni Berbece

E de-ajuns cât pretindem că suntem creștini, dar ne-am umplut țara de la un capăt la altul cu case de pariuri, păcănele și jocuri de noroc… e de ajuns să ne mai numim fără să fim.

E de ajuns cât pretindem că suntem creștini, dar ne-am lăsat fiecare sătuc, oraș și municipiu umplut cu cârciumi, baruri, cluburi și locuri ale dezmățului.

E de ajuns cât pretindem că suntem creștini, dar zilnic sute de suflețele de copii se întorc acasă la Tatăl Ceresc fără să fi respirat măcar o gură de aer, uciși fiind la cererea propriilor părinți.

E de ajuns cât pretindem că suntem creștini, dar ne-am lăsat fetele pradă unei industrii mizerabile, prin care-și vând trupurile goale pe internet unor cu ochi murdăriți de patimi, unor oameni care și-au ucis orice simțire.

E de ajuns cât pretindem că suntem creștini, dar ne-am umplut casele de drăciueli, ceartă, beție, curvie, hulă, vrăjitorie, poftă rea și ură. Haideți să ne luăm creștinismul înapoi de unde l-am abandonat, haideți să ne întoarcem la Hristos, iar El nu ne cheamă la ipocrizie, El nu a suferit deloc fariseismul pe care-l trăim cu atât succes.

Nu plimbând sicriul unui mort, fie el și sfânt, printre noi ne vom sfinți, ci lăsându-ne de păcate și plimbând slava lui Dumnezeu în trupurile noastre vii Îl vom face să se îndure de noi. Dragi creștini haideți să ne plimbăm pe străzi și să le sfințim chemând Numele lui Dumnezeu peste ele, să scoatem prin rugăciuni fierbinți și neprihănire răul din țara aceasta, să ne smerim înaintea lui Dumnezeu.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Text: Isaia 18:7

Oare cum vor cânta în Cer două Biserici una lângă alta, dacă aici pe pământ nu se pot “înghiți” una pe cealaltă? Dacă aici se ponegresc de zici că sunt afaceriști care vând cartofi și nu oameni care trebuie să ofere prin Hristos șansa mântuirii ce vor face sus? Oare cum se vor amesteca în Cer credincioșii a două Biserici de denominații diferite, dacă aici s-au numit eretici unii pe alții? Oare cum vor sta cei care au ținut sâmbăta lângă “ereticii” care au ținut duminica, oare cum vor sta cei care au mâncat porc lângă cei care nu au mâncat porc, oare cum vor sta cei care n-au vorbit în alte limbi lângă “schizofrenicii” care au vorbit în limbi și au tremurat ca “bețivii” din Fapte 2, adică precum Apostolii.

Oare cum vor cânta cei cu acordeoane lângă cei cu chitări electrice, oare cum vor cânta coriștii lângă cei cu band-uri de worship? Oare cum vor cânta surorile cu batic lângă “lepădatele” fără batic? Oare cum va sta sora fără ruj lângă sora cu ruj, ore cum va sta familia fără verighete lângă familia cu verighete, cel cu cravată lângă cel fără cravata aceea care arată spre iad? Oare cum vor sta preoții lângă pastorii “sectanți”? Oare cum vor sta cei care iau cina dintr-un pahar comun lângă cei care iau Cina Domnului din păhărele individuale? Oare cum vor sta ortodocșii lângă penticostali, baptiști, creștini după evanghelie și alții considerați “rătăciți”. Oare cum vor sta cei care au citit traducerea veche și arhaică ortodoxă lângă cei care au citit traducerea călugărului Cornilescu?

Oare nu ne minte Satana să ne mâncăm între noi? Oare nu ne pune Diavolul, denigratorul, să ne ocărâm și acuzăm între noi de vrute și nevrute? Oare asta vrea Capul Trupului nostru bine închegat? Ca mâna să nu mai spele trupul, ochiul să vadă doar pentru el, gura să tacă, piciorul să nu mai meargă pentru că nu-i de-acord cu ce face cine știe ce membru? Oare nu vrea Satana dezbinare și oare nu are agitatorii lui printre noi? Oare nu el ne stârnești unii împotriva altora când Pavel i-a mustrat pe creștini astfel: “Vă îndemn, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi pe deplin uniţi în gândire şi în scop. Căci, fraţilor, mi s-a dat de ştire despre voi, de către cei ai Cloei, că între voi sunt certuri…” (1 Corinteni 1:10-11). În scop uniți și nu dezbinați în diferențe. Iar de va fi să ne facem observații să o facem bazându-ne pe Scriptură și pe dragoste și nu pe invidii și pe ura firii

Hristos ne-a chemat la unitate, iar în ultima rugăciune făcută pe când era în libertate pe pământ a spus: “Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una (Ioan 17:22).” Oare agitatorii aceștia sunt în acord cu rugăciunea lui Hristos?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Text: Galateni 5:14-15