Abuzeză de post și rugăciune și nu va abuza de tine pofta rea a firii. Nu va mai găsi Satana niciun centimetru din carnea ta în care să-și pună viermele păcatului cu care să roadă ca în putregai. Vei fi sfânt și cu carnea, nu doar cu duhul.

Abuzează de Scriptură și nu va abuza de tine îngrijorarea, frica, depresia, anxietatea, panica și gândul rău. Memorează versete pentru a avea cu ce să-i răspunzi Ispititorului cum și Hristos i-a răspuns doar cu Scriptura.

Abuzează de iubire și nu vei fi abuzat de ură, iubește fără limită iertând ca un nesătul, vorbind de bine pe oricine ca un surd și orb față de răutatea lumii, dăruiește cu mână largă ca un copil care nu are simțul proprietății și îmbrățișează oricând pe oricine chiar de ți se spune că oamenii poartă “viruși”, Hristos ne-a îmbrățișat pe toți cu tot cu pământ și cu toate bolile noastre. Ne-a vindecat nu de la distanță, ci atingându-ne cu iubire.

Abuzează de credință, roagă-te oricând pentru oricine. Nu te îndoi, pentru că minunile nu se nasc din îndoială, ci din credința aceea nebună care poruncește peștelui să crească la loc după ce s-a rupt din el și pâinii să se umfle cum era după ce s-a mușcat din ea. Prin minune s-a hrănit o mulțime înfometată și tot prin minune se poate hrăni azi un popor flămând după Dumnezeu dar ținut cu dinții la gard de unii care se slujește pe sine și nu sufletele pierdute.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Vin tineri și-mi spun: “Părinții nu ne lasă să ne căsătorim, ce să facem?” Iar eu îi întreb câți ani au. Sunt șocat apoi să aflu că au fiecare peste 20 și ceva de ani și că au o relație superbă și binecuvântată de mulți ani, dar mama/tata “nu-l înghite pe el sau n-o înghite pe ea”. Vin și-mi spun că sunt “șantajați” cu mama care zice că moare de inimă dacă o ia pe “aia” sau pe “ăla”. Unii părinții sar cu “blesteme” cum că o să se aleagă praful de ei dacă nu-i ascultă și că fără binecuvântarea lor nu vor avea reușită.

Atunci le zic așa: “Oameni buni, Scriptura zice că “de aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup”, nu uiteți că viața zboară, nimeni nu vă poate fura timpul vostru, nici măcar părinții, nimeni nu are dreptul să decidă pentru voi, nimeni nu are dreptul să vă fure momentele de intimitate sau să vă împingă spre curvie, din cauza întinderi pe ani de zile a prieteniei.”

Le mai spun că în acești ani în care își ascund relația de mama sau de tata sunt ani în care pot face și crește un copil, sunt ani în care pot aduna momente excepționale, sunt ani în care pot aduna sute de nopți în care s-au strâns în brațe și nu nopți în care au plâns la telefon unul după altul. Anii aceia nu pot fi dați înapoi de nimeni. Așadar, dragi tineri, puneți mâna și căsătoriți-vă, nu așteptați să treacă pe lângă voi floarea tinereții și bucuriile ei.

Să nu vă fure nimeni ani prețioși din căsnicie, nici măcar voi. Nu amânați să vă căsătoriți nici pentru nunta de poveste pe care o vreți. Nu merită să sacrific ani de zile pentru a servi 5 feluri de mâncare și fântâni de ciocolate. Erau vremuri în care valoarea unui om nu se măsura după nunta pe care o făcea, ci după puritatea cu care intra în căsnicie. Azi se fac nunți scumpe cu miri care au furat de mult startul relației intime pentru că au așteptat mulți ani să strângă mii de euro pe care “să-i spargă” într-o zi. Faceți familii frumoase cu teamă sfântă de Dumnezeu, nu trăiți în curvie și nici nu acceptați să fiți chinuiți de cei care nu-s de-acord cu partenerul primit de la Dumnezeu.

Cu prețuire,

Toni Beberbece

A fost o vreme în care ea și el nu se grăbeau dimineață la prima deschidere a ochilor să-și verifice Instagramul/Facebook-ul, mesajele și like-urile de la străini, când persoana cu adevărat importante era trecute cu vederea. Era o vreme când ziua se începea cum o începea Sfântul Daniel, pe genunchi înaintea lui Dumnezeu și nu cu ochii, aproape lipiți după somn, în lumina orbitoare a lumii din telefoanele noastre.

Era o vreme în care singurele “like-uri” care contau erau de la Dumnezeu, de la soț/soție și de la cei din casa ta, restul erau detalii. Azi luptăm pentru like-urile miilor de prieteni, care nu-s lângă noi, în timp ce în case poate că este ceartă, neînțelegere și vrajbă.

Era o vreme în care zâmbetul nu era doar pentru poze și pentru afișarea fericirii în fața unor străini, ci în care zâmbetul era un mod de viață afișat tuturor, nu doar în camerele telefoanelor.

Era o vrem în care fiecare avea timp de Dumnezeu, de familie, de prieteni, de Biserică, de Scriptură, de rugăciune și de a face bine. Azi ne lăsăm deposedați atât de ușor de cel mai prețios lucru, de timp, care înseamnă de fapt viață. Degeaba avem telefoane cu trei camere, conturi pe toate rețelele de socializare, mii de urmăritori, dacă nu mai avem timp să îngenunchea cu toată familia la o rugăciune.

Cu prețuire,

Toni Berbece