În vacanță de vară mi-am vizitat copiii, care erau la bunici. Cel mic m-a întrebat după ce am intrat în casă unde mi-am pus pantofii. I-am răspuns fără a da atenție întrebării. Când am ieșit din casă pantofii lui erau aliniați lângă ai mei. Acest gest mi-a spus multe, dar cel mai important mesaj a fost acesta: “Unde vor fi pașii tăi vor fi și pașii mei, tati!”

Circulă pe internet o poză cu prințul Harry ținându-i mâna soției lui, Megan, așa cum mama lui, Diana, o ținea pe a lui când era mic. Copiii nu iau doar ticurile nervoase, verbale și obiceiurile de la noi, ci uneori chiar întreg caracterul. Am consiliat un tânăr care era la fel de mânios ca tatăl lui. L-am ajutat să scape de această mânie cu ajutorul lui Dumnezeu. Nici nu și-a dat seama de unde o avea, dar săpând în viața lui am aflat.

Cea mai puternică influență noi o avem asupra copiilor noștri. Nu școala îi educă, ci noi. Școala îi învață să socotească, să citească, să gândească logic și să-și folosească memoria. Dar noi îi învățăm să fie oameni sau nu, sfinți sau depravați. Cres că nu greșesc când spun că în 80-90% din cazuri Copiii vor drăcui, vor înjura, vor fuma, vor bea, vor fi afemeiați sau curvari ca părinții lor sau vor binecuvânta, vor sta departe de curvie, de vicii și de anturajele rele cum au făcut-o părinții lor. Uneori și copiii unor părinți exemplari se rătăcesc, dar aceștia au unde să se întoarcă când se satură de rău. Uneori copiii unor oameni depravați ajung niște sfinți, dar asta pentru că au abandonat modelul părintesc și au găsit un model curat.

Fii un exemplu pentru copilul tău înainte de toate, vezi că e cu ochii pe tine!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Marea tragedie din toată această poveste extrem de tristă nu este că această doamnă a murit singură înconjurată de câinii ei, fără țipenie de om în jurul și nici la 2-3 săptămâni distanță. Tragedia este că sufletul ei se simțea singur, era în depresie, era chinuită de singurătate și de promisiunile deșarte ale celor din jur. Un bătrân mi-a spus odată: “Toni e diferență mare între a fi singur și a simți singurătatea, ca om poți fi singur, dar să nu te simți niciodată singur, pentru că-L ai pe Cristos.”

Am vizitat zeci de bătrânei singuri, deși mulți dintre ei au mulți copii și nepoți, unii au murit fără niciun om prin preajmă sau vor muri așa. Adevărata tragedie este când mori fără Cristos.

Am vizitat o bătrânică care are trei copii, unul în Italia, unul în Germania și altul la două străzi distanță, dar ea tot singură era. Mânca doar legume pentru că din pensie nu-și putea lua și carne. Dar era atât de fericită. Îmi spunea că Isus e în fiecare zi în casa ei, e mereu cu ea. Noaptea Îl visa, cum îl visa și bunica, văduvă de zeci de ani, înainte să moară. Cristos anulează singurătatea, chiar dacă în casă singura prezență e un câine sau o pisică. Nu aș vrea să spun că doar dacă vă veți căsători și dacă veți face copii veți scăpa de singurătate, pentru că în multe cazuri e fals. Dar avându-l pe Cristos sigur nu veți fi singuri niciodată.

Închei cu o poveste. Un bătrânel se simțea tare singur și l-a întrebat pe pastor ce să facă ca să nu mai simtă singurătatea. Pastorul i-a spus să-și imagineze că pe fotoliul celălalt stă mereu Isus și-l ascultă. Înainte ca bătrânelul să moară l-a chemat pe pastor să se roage împreună, iar când pastorul a vrut să se așeze pe fotoliul de lângă patul său, bătrânelul i-a zis: “Nu te pune acolo că e locul lui Isus!” Ai tu loc pentru Isus în inima ta și în casa ta?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Da, și noi ne mai certăm. Cuplul perfect nu este acela care nu se ceartă niciodată, ci acela care știe cum să treacă cu bine peste orice moment tensionat. Avem câteva reguli, care după câțiva ani de căsnicie se aplică cu precizia unui ceas elvețian.

1. Nu lăsăm niciodată o ceartă să degenereze. Realizăm la timp că orice ceartă, indiferent cât de mică pare, este un pericol maxim pentru familia noastră. Așadar, ne oprim întotdeauna până nu e prea târziu.

2. Nu ne izolăm niciodată. Nu permitem niciunei neînțelegeri să ne separe nici măcar pentru câteva ore. Nu dăm șansa firii umane să se obișnuiască cu distanța, o iubire adevărată nu permite așa ceva. Dacă știu că e supărată mă ard tălpile să merg la ea. Nu las supărarea să dospească, o opresc la timp. Îmi cer iertare și rămân lângă ea. Tocmai atunci are nevoie să mă simtă aproape. Izolarea nu a rezolvat nociodată un conflict.

3. Nu ne culcăm niciodată supărați unul pe celălalt sau cu o dispută nerezolvată. “Să nu apună soarele peste mânia ta!” – e poruncă pentru noi.

4. Niciodată nu fugim în brațele altora pentru a ne plânge de milă sau pentru a ne văita de viața de cuplu. Nimeni nu va ști să caute soluții pentru familia ta mai bine ca tine. Mama/tata îți va spune că e nesimțit/ă sau prost crescut/ă, iar cel/cea mai bun/ă prieten/ă la fel doar de dragul tău. Dar ei nu se gândesc ce faci tu cu viața ta după ce ai “scăpat” de “nesimțit/ă”. Nimeni nu se gândește la viitorul tău mai bine ca tine și ca Dumnezeu, care așteaptă să-L implici. Viitorul tău e în familia ta pentru care Dumnezeu are dragoste cu carul, doar s-o ceri și să stai acolo unde ești pus/ă pentru a o primi.

Așadar, nu lăsa cearta să-ți distrugă familia. Abordeaz-o ca pe un dușman, anihileaz-o cu multă iubire, iertare și rugăciune. Vei birui cu siguranță!

Cu prețuire,

Toni și Gabriela Berbece