1. Să continui să te rogi și să mergi la Biserică chiar dacă ești descurajat și întâlnești oameni răi chiar și acolo. Ana a continuat sa mearga la Silo, Casa lui Dumnezeu, chiar dacă nu avea copil, iar Penina o înțepa mereu, inclusiv în timpul slujbei.

2. Să continui să crezi în binecuvantarea lui Dumnezeu chiar dacă moartea lovește – Iov a continuat să-și binecuvinteze copiii si să se roage pentru iertarea lor chiar daca primii zece i-au murit.

3. Să continui să te rogi chiar dacă asta te aduce în pragul falimentului/mortii – Daniel a continuat sa se roage chiar dacă s-a dat o lege împotrivă, chiar dacă a ajuns in groapa cu lei.

4. Să continui să crezi în Dumnezeu chiar dacă asta te costa totul. Cei trei tineri au continuat să se închine doar lui Dumnezeu chiar dacă au ajuns până la gura cuptorului unde au văzut în cele din urmă mâna lui Dumnezeu.

5. Să te rogi pentru alții chiar dacă tu ești bolnav. Pavel învia morți, vindeca leproși, dădea orbilor vedere, șchiopii își aruncau cărjele, dar el avea un țepuș în carne ca să nu se mândrească. Nu s-a târguit cu Dumnezeu ca să-i ia durerea din trup, a dat altora vindecare timp în care pe el îl durea.

6. Să strângi ajutoare pentru alții timp in care ție nu-ți poartă nimeni de grija. Pavel a zis că nimeni dintre cei din Biserici nu au avut trabă cu el în ceea ce privește “darea sau primirea”, însă el strângea ajutoare pentru alții.

7. Să mori pentru alții timp în care ei te urăsc. Mântuitorul nostru murea în chinuri pe cruce știind că dacă cedează și renunță vor pierde cei care-l scuipă și înjură. E ca și cum ai ține un om deasupra unei prăpăstii și ai încerca să-l tragi în sus în timp ce el te scuipă și te înjură.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ne zice Biblia că Adam și Eva s-au ascuns de Fața lui Dumnzeu când i-au auzit vocea. De voce au putut fugi, dar de Fața lui nu au avut cum. Privirea Lui i-a găsit printre pomi, cum l-a găsit si pe David bucurâdu-se de nevasta altuia, pe care-l ucises. Oamenii nu știu un lucru, că pot fugi de vocea lui Dumnezeu care-i chemă la pocăință, că pot ignora sau blama vocea care-i chemă să se lase de rele, dar nu pot fugi și de ultima chemare a lui Dumnezeu care va striga în ziua Judecății: “Unde ești, ți-a sosit ceasul să te prezinți în fața mea!” Atunci nu mai ai pomi să te ascunzi printre ei cum făceai duminica la grătar când ai tăi erau la Biserică. Atunci va trebui să-i dai socoteală pentru toate faptele tale.

Ne ascundem de Dumnezeu 10-20-30 sau chiar 60 de ani. Dumnezeu are răbdare. Nu rupe pomii ca să ne caute printre ei. Are răbdare să treacă acești ani, nu ne scoate de aripi pe toți ca pe puii de găină din gaura șobolanilor, ci ne lasă să ne trăim traiul și să ne mâncăm mălaiul. Ne lasă uneori chiar să-l înjurăm și să-l pomenim pe Dracu la orice vorbă, ne lasă să avem vicii, ne dă libertatea să alegem tot ce vrem, orice fruct interzis, dar vine vreme când El ne zice: “Nu ți-am dat Eu porunca să nu faci asta?” Atunci nu-i vei putea spune că Șarpele ți-a spus că nu e obligatoriu și că voia lui Dumnezeu este opțională și mai degrabă pentru “proști”. N-ai cum să te mai scuzi cu ce ți-a zis Satana pentru că-l vei vedea și pe El legat, rânjind la tine și parcă spunându-ți: “Blegule, te-am prostit!”

Dacă ai citit acest mesaj îți spun din partea lui Cristos că încă mai ai timp să te salvezi acceptând-L pe El și îndepărtându-te de păcat și de Înșelătorul. Caută-L pe cel care te-a creat și nu pe cel care i-a distrus pe primii oameni și care te poate distruge și pe tine!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Se spune că într-o țară de pe Globul acesta dacă un cuplu vrea să divorțeze trebuie să se ducă la judecătorie în costum de mire și rochie de mireasă. Vă dați seama că acei oameni cântăresc altfel decizia de a divorța. Nu ai cum să te duci așa ușor la divorț.

Când îți este mai greu în relație mai uită-te la poze, depănează amintiri, adu-ți aminte cât ai așteptat să-ți fie soție/soț, cât ai sacrificat pentru nuntă, câte sute de ore ați vorbit până ați ajuns să împărțiți o casă și un pat, aduceți-vă aminte cât frig sau căldură ați îndurat în plimbările voastre lungi. Câte ispite ați refuzat, câte nopți nu ați dormit tulburați și chinuiți de gândul: “Dacă mă va părăsi?” Dacă atunci a fost iubire, va putea fi și în viitor. Nu-ți pierde nădejdea pentru că iubirea fiind în întregime spirituală nu se consumă niciodată, e ca focul, focul nu se consumă decât atunci când nu-i mai dai ce să ardă, el e flămând și stă aprins fără încetare așa e și iubirea.

Eu nu înțeleg unde se duce iubirea unora? Unde se duce iubirea aceea pasională? Unde se scurge tot muntele acela de romantism, unde se duc banii aceia de flori, bani luați poate din banii de buzunar de la mama. Unde s-a dus sacrificiul pentru cea/cel iubită/iubit? Toate acestea nu se consumă, ci se duc spre altele/alții, așadar nu-ți lăsa ochii furaț.

Doamne, binecuvintează-ne cu credincioșie unii față de alții!

Cu pretuire,

Toni Berbece