Skip to main content

Voi la cine vă rugați

Am un prieten sportiv cu care am vorbit despre Hristos, iar la sfârșit m-a întrebat dacă e bine că el se roagă tatălui său. Mi-a spus că tatăl său a murit fără să vadă cine a ajuns și de fiecare dată când intră în teren zice: “Tată te rog să fii cu mine!” Apoi tot lui îi dedică orice victorie.

Deși a trebuit să-i spulber o iluzie care aparent îi făcea bine, deși i-am adus o stare de gândire care la început l-a amărât, totuși l-am adus la adevăr. Anume că morții, oricine ar fi ei, nu ne mai pot ajuta. Nu ne putem ruga la cine vrem, la cine am iubit mai mult pe pământ și care a trecut la cele veșnice.

Aud cu stupoare din gura lui Florin Piersic că Preafericitul Daniel se roagă lui Ștefan cel Mare, pentru că s-a atașat de acesta studiind-i viața. Oricât de atașați am fi de cineva care a trecut la cele veșnice nu ne este permis să ne închinăm acestuia/acesteia. Nu de alta, dar ne închinăm la pereți sau în gol. E ca și cum ai vorbi degeaba, irosești o rugăciune sau mii de rugăciuni și dacă Diavolul vrea ceva cu toată ființa lui acel ceva este să ne irosim rugăciunile.

Diavolul a auzit cuvintele Mântuitorului când le-a zis ucenicilor: “Orice veți cere în Numele Meu voi face!” Și atunci tot ce vrea dușmanul acesta este să uităm de Numele Sfânt a lui Hristos. Să-l scoată din rugăciunile noastre este scopul lui suprem.

Eu mă rog doar Mântuitorului meu iubit, restul rugăciunilor care nu sunt adresate Numelui Său se duc într-un sac fără fund, în coșul de gunoi cu scrisori nedeschise al Diavolului. În România am auzit că sacul acesta cu scrisori nedeschise ar fi cam printre cei mai mari, la noi oamenii se roagă oricui și la orice, iar Hristos încă așteaptă.

Dumnezeu a făcut o juruință, că orice genunchi se va pleca înaintea Fiului Său și că orice limbă Îl va mărturisi pe El ca Domn. Iar Satana turbează și caută să disprețuiască această juruință a Tatălui, iar pentru a-L sfida îi pune pe oameni să se roage la orice, numai lui Hristos nu. Roagă-te corect și onorează-L pe Hristos cu cererile tale!

Dumnezeu a vindecat-o ca să poată fi botezată

Sora Cornelia a făcut în noiembrie 30 de ani de cânt L-a cunoscut pe Hristos, de când a decis să Îi dedice viața. De atunci a trăit în curăție, departe de stricăciunea lumii, făcându-i cinste Domnului ei. Însă a mers la o Biserică unde i se spunea că nu este nevoie să fie botezată ca adult. Ea cititind Biblia vedea că acolo scrie altceva.

A citit că cine crede și se botează va fi mântuit, că botezul este mărturisirea unui cuget curat, deci un copil nou născut nu are cum nici ce să mărturisească și nici nu îi este activ cugetul, că botezul este moartea în Hristos și îmbrăcarea cu El. Vedea că toți cei de pe pe paginile Scripturii, care L-au urmat pe Hristos, au fost botezați ca adulți, însă au trecut trei decenii purtând această frământare.

De curând a făcut un anevrism din cauza căruia a fost operată de două ori pe creier și din cauza căruia și-a pierdut parțial vorbirea. Medicii i-au spus că în astfel de cazuri șansele de supraviețuire sunt de 1 la 1000. Ea s-a rugat și a spus: “Doamne, mai am o singură dorință, lasă-mă să trăiesc ca să închei legământ cu Tine în apa botezului!”

După această rugăciune în mod miraculos și-a revenit și a venit la Biserica Profides pentru a fi botezată. Așa cu două operații pe creier a intrat cu bucurie și a ieșit cântând. Mare sărbătoare a fost și pentru ea și pentru noi cât și pentru Cer.

Hristos merită totul!

De ce te iubesc eu, Românie!

Te iubesc pentru că suferi, cine plânge ne spune Scriptura că va fi și mângâiat. Ai plâns în comunism, plângi și-n capitalism.

În comunism ai plâns de ciudă că nu poți trece granița și că ești închinsă ca într-o colivie în care ți se dau grăunțele cu porția și cânți doar ce ți se dictează. Azi plângi mai tare că poți trece granița, dar doar pe jumătate, pleacă doar mama sau doar tata, copiii rămân acasă fără unul dintre ei sau uneori și mai rău, fără amândoi.

Ceea ce ți-ai dorit a devenit pentru mulți blestem. Ai ieșit din colivie, dar ca un papagal scăpat tocmai iarna. Pentru că cineva a furat geamurile și ușa și când ți-a dat drumul nu ai ieșit într-o casă călduroasă, în bucurie, ci în durere. Ți s-a furat căminul, ți s-a furat libertatea, ți s-a furat dreptul de a te bucura la tine acasă.

Mă rog pentru tine ca de ziua ta să nu mai plângi atât, să te poți bucura și chiui de bucurie și nu să huidui. De ziua ta te pregătești să protestezi, ca un tânăr la majorat care în loc să se bucure își face bagajul și pleacă.

Tu la -11 grade îți vei striga amarul în stradă în loc să strigi: “Până aici Dumnezeu ne-a ajutat!” Și acum aș vrea să-ți spun că ce-ți lipsește mai mult ca orice este o credință personală în Dumnezeu. Ai fost mințită că până la El te mănâncă sfinții, și “sfinții” ăștia ți-au creat lehamite pe nedrept chiar și de Dumnezeu, dar între noi și El nu stă nimeni decât tăcerea noastră, pentru că El vorbește mereu pentru oricine vrea să audă, dar noi de ce nu-I vorbim?

Ai fost mințită că nu poți afla adevărul singură, doar dacă citesc alții Scriptura pentru tine. Ai fost mințită Românie că nu te poți ruga direct la Dumnezeu decât prin sfinți sau punând bani într-un plic și scriind rugăciunea pe o foaie. Ai scris o rugăciune pe o foaie și ai dat 5 lei după care ai mai făcut o rugăciune ca să-ți fie citită.

Dacă ai știi că Dumnezeu te ascultă direct te-ai ruga zdravăn după care ți-ai lua soarta în propriile mâini, dar ești mințită și umilită că nu poți, că nu te ascultă nimeni și că așa va fi mereu. Nu va fi așa, Românie poți, ridică-te și luptă cu Dumnezeu așa cum știi bine să o faci. Înainte de a fi un popor de “sclavi”, cum te numește Europa, ai fost un popor de războinici, care ai ținut piept cotropitorilor. Natura ta este să ai curaj și speranță, fă-o!

Te iubesc Românie!