Biblia descrie un moment petrecut în istoria poporului evreu când un Heruvim și un sol al Domnului, trimiși de Dumnezeu, i-au însemnat pe toți cei pe care păcatul și destrăbălarea din Israel îi deranja. Toți aceștia au fost însemnați cu cerneala din călimara de la brâul acelui sol al Domnului, iar restul din popor au fost loviți cu Ciumă. Curățenia a început de la Casa Domnului, de la preoți și de la toți cei care se aflau acolo și care trăiau în păcat, acceptând curviile de tot felul, cât și alte păcate. Mare jale a fost în Israel în urma acestei Ciume. Au supraviețuit doar cei care mai aveau discernământ spiritual și care mai luptau cu păcatul (Ezechel 9).
Tocmai am citit despre un program dur al Comisiei Europene de promovare a spurcăciunilor sexuale de tot felul, cumva acestea să nu mai fie numite păcate, astfel creștinismul să devină ilegalitate. Ce se vede cu ochiul liber este o delimitare clară între cei care iubesc păcatul și cei care-l condamnă, cei dintâi vor deveni din cale afara de stricați și agresivi față de neprihăniți, iar ceilalți vor plăti cu lacrimi și libertate pentru neprihănirea lor.
Însă să nu uităm că Heruvimul acela care a ieșit în Israel și a lovit cu Ciumă doar pe cei destrăbălați, va ieși din când în când din nou în cursul istoriei. Iar cei ce au frică de Dumnezeu și își păstrează discernământul vor fi mereu însemnați ca să fie puși sub protecție divină. Să nu-ți fie frică de persecuția omului, ci de urgia mâniei lui Dumnezeu asupra păcatului, care acționează împotriva destrăbălării umane. S-ar putea să suferi aici pentru credința ta, dar nu vei fi pus la adăpost când mânia Lui Dumnezeu se va revărsa din cer și de asemenea nu vei suferi veșnic cuprins de flăcările iadului.
Cu prețuire,
Toni Berbece