Într-o noapte soția mea, Gabriela, a avut un vis. A văzut o familie cu mulți copii însă părinții erau foarte răi, îi băteau înfiorător de tare și nu le ofereau cele necesare. În acea familie urma să mai se nască încă un copil, iar cei născuți deja se rugau lui Dumnezeu să nu le mai trimită încă un frățior ca să nu se chinuie ca ei. Mai mult de atât, chiar și copilul care urma să se nască se ruga lui Dumnezeu să nu-l trimită în acea familie pentru că-i era frică. Acest copil până la urmă a fost luat de soția mea. După acest vis ni s-a născut cel de-al doilea băiețel.
Am spus visul unor prieteni și imediat și-au dorit și ei alți copii. Un cuplu știu sigur că la un an distanță chiar a mai primit un băiețel frumos.
Având proaspăt visul în minte mă gândeam că dacă sufletele ar vedea în ce familie ar urma să ajungă sau ce ar urma să se întâmple cu ele încă din pântecul mamei multe s-ar înfiora. Cred că mai bine de 60% din sufletele trimise pe pământ de bunul Dumnezeu, care dă viață, sunt omorâte de cel mai mare dușman al omului care este EL ÎNSUȘI. Am auzit despre o femeie că a făcut peste 20 de avorturi. Este crunt și inuman.
Ce facem cu copiii care se nasc, care supraviețuiesc și trec de primul pericol numit AVORT?
Știți ce au avut în comun Stalin și Hitler? Acești oameni care au fost responsabili de moartea a 70 de milioane de oameni, primul a omorât în mod indirect 20 de milioane, iar al doilea 50 de milioane, au avut în comun câte un tată bețiv și bătăuș. Acești tați i-au bătut încă din fragedă pruncie și și-au bătut crunt și soțiile în fața ochilor lor. Tatăl lui Stalin a murit într-un scandal pe când acesta avea 11 ani, însă a reușit în acești puțin ani să-i ucidă acestui băiețel orice urmă de umanitate.
Se spune că Stalin ar fi semnat cu mâna lui 40.000 de sentințe la moarte împotriva unor oameni doar bănuiți de împotrivire față de sistem sau împotriva unor țărani și boieri care nu voiau să-și cedeze avutul colectivizării. Stalin avea sub birou un buton și atunci când interoga pe cineva și găsea că ”merită” moartea doar apăsa butonul acela și veneau soldații pentru al duce la executare pe ”inculpat”.
Despre Hitler nu mai spun, știm cu toții ce a fost și ce a făcut. În ultimul an de viață a înebunit definitiv și lua niște decizii atât de absurde încât britanicii au renunțat la planul de a-l asasina realizând că se va omorâ singur. Însă acel an a însemnat moartea a milioane de tineri soldați și înfometarea a zeci de milioane.
Acești oameni au ajuns niște monștrii din cauza a doi tați bețivi și bătăuși. Iată cum doi părinți pot nenoroci istoria lumii întregi pentru aproape un secol. Nu mai vorbesc de urmările de după dictatura lui Stalin și de după Al Doilea Război Mondial inițiat de Hitler.
Așadar, cum suntem noi ca părinți? Cât investim în copiii noștri și ce facem cu ei?
Spuneam într-o predică faptul că dacă românii nu se trezesc la timp vom avea o generație bolnavă sufletește pentru că prea mulți părinți sunt plecați la lucru în străinătate timp în care copii cu euro în buzunare își târâie zilele cu sufletul zdrobit de dor și de durere din cauza lipsei afecțiunii părintești.
Avraam când a îmbătrânit i-a dat robului său toate lucrurile de preț pentru a se duce să-i aducă lui Isaac o soție potrivită. Pentru Avraam nimic de pe pământ nu avea o valoare mai mare decât fiul său și viitorul acestuia. Ce bine ar fi ca toți părinții să fie ca Avraam, dă-ne Doamne inima acestui om (Genesa 24:10).
Ana l-a primit pe Samuel datorită lacrimilor ei multe și apoi l-a dăruit Domnului, dar nu a încetat să se roage pentru el. Deși copilașul ei se afla în Casa Domnului, în grija unui preot totuși se afla într-un loc plin de oameni răi. Copiii lui Eli erau foarte păcătoși, dar rugăciunile Anei l-au ținut pe Samuel aproape de Domnul, sub protecția Acestuia (1 Samuel 1;2).
Iacov a știut să-și mustre copiii când au greșit. Înainte să moara i-a chemat să le vorbească, ar fi putut să le zică tuturor numai de bine, dar nu. Nu a uitat că Ruben întâiul său născut îi necinstise patul, nu a uitat că Simeon și Levi i-au omorât pe Sihem și poporul acestuia. I-a mustrat aspru, iar ceilalți au știut care este calea dreaptă (Genesa 49).
Slujba de părinte m-a făcut să văd în viață cele mai multe miracole. Am avut parte de miracole încă dinainte de nașterea copiiilor mei. Cel puțin la al doilea soția era să piardă copilul și am căzut amândoi speriați pe genunchi pentru a-i cere Domnului să îi dea viață. Soției i se întâmplase toate cele necesare pentru a naște dar nu era timpul, era mult prea devreme. Ne-am rugat și copilul a mai stat în burtică până i s-a împlinit vremea să vină.
Cel mare a avut o infecție puternică la plămâni și apoi în corp și Dumnezeu prin rugăciunile noastre le-a îndepărtata și azi e săntătos și frumos. Am trecut prin foarte multe în 8 ani de când suntem părinți dar am învățat ceva: Dumnezeu este cel mai mare sprijin al tuturor părinților! El vine când inima unui părinte strigă. Și chiar dacă are loc o nenorocire El o bandajează și dă altă binecuvântare.
Încredeți-vă în Dumnezeu dragi tineri și faceți copii! Dumnezeu iubește acest lucru. Dar apoi creșteții cu teamă de Dumnezeu. Nu vă gândiți doar la voi și la vacanțele voastre, nu fiți egoiști. Nici părinții noștrii nu au fost egoiști când ne-au făcut. Ai mei au crescut 6 și au muncit pentru noi pe brânci pentru a avea cele pământești. Uneori au reușit să ne dea totul alte ori nu, însă am avut mereu dragostea lor.
Ma rog Domnului să binecuvinteze România cu părinți buni!
Cu mult drag și prețuire,
Toni Berbece