Un tip de 23 de ani a venit cu iubita însărcinată la spital și pentru că doctorul n-a vrut să îl ciopârțească imediat pe micuț, pe cel care a fost “rodul iubirii lor”, asta pentru că la rând mai stăteau câteva mame cu poftă de a-și ucide pruncii, a fost dat cu capul de mobila din dotarea clinicii. Deci tânărul nu a vrut să plece cu “povara” din burta iubitei acasă, așa că s-a gândit că poate dacă-l dă pe doctor cu capul de ghișeu îl convinge.
Ce mă uimește este că toți cei implicați pretind că au sentimente, îi doare una alta, îi sperie anumite lucruri, se simt trădați și neajutorați. Dar micuțul acela din burtică? Oare el nu simte durerea? O simte, el deja râde, se sperie, tresare, visează, doarme, face mișcare încă din burtica mamei. Dar cui îi pasă că e o ființă?
Am înțeles că domnul doctor dat cu capul de ghișeu și-a exprimat dezgustul pe Facebook față de tânărul care l-a agresat și ne-a anunțat că a depus și plângere. Dar pe micuții sfârtecați de mâinile voastre la cerera părinților cine-i reprezintă? Pentru ei cine depune plângere la parchet? Nimeni pe pământ, dar vă spun eu, este cineva în Cer care-i primește pe toți înapoi și care le știe toate zilele și toate clipele pe care voi ați refuzat ca ei să le trăiască.
Dacă ați citi Psalmul 139 și dacă ați avea teamă de Dumnezeu, vă spun că nu v-ați mai înghesui nici să vă înscrieți pe listele de avort nici voi doctorii să mai puneți mâna pe clești ca să le rupeți viața bucată cu bucată.
Doamne ai milă!