justitie-ciocan-judecator

A judeca sau a nu judeca

Trebuie să ne iubim unii pe alții în Cristos, dar nu trebuie să fim uniți în așa fel încât să nu ne putem vedea greșelile unii altora și mai ales să nu ni le putem vedea pe ale noastre. Nu, curățați casa lui Dumnezeu și atunci vor miji pentru noi vremuri mărețe și binecuvântate.
C.H.Spurgeon

Biserica lui Cristos dintotdeauna a trebuit să-și păstreze lucrarea curată și să lupte cu infiltrații și cu oamenii care deși și-au câștigat renumele de evlavioși totuși trăiesc în mari nelegiuiri. Asupra acestor oameni dacă apostolii ar fi spus că ”nu e treaba lor”, că ”ei nu judecă” și că ”nu le pasă”, atunci Biserica ar fi fost un staul fără gard, o turmă la cheremul lupilor. Este mare diferență între a osândi un biet om care se luptă cu păcatul, și a da pe față sau a îndepărta pe Iane și Iambre dintre noi.

Când Cristos a spus: Nu judecați, ca să nu fiți judecați (Matei 7:1)! S-a referit la oamenii sinceri care caută adevărul și care vin la Cristos cu o sumedenie de păcate și de obiceiuri, oameni de care noi nu trebuie să fugim și să-i etichetăm ca pe niște păcătoși incurabili. Cum nici El nu i-a judecat pe vameși și pe femeile ușoare, dar totuși i-a făcut pe Farisei și Cărturari ”morminte văruite”.

Tot Domnul continuă și spune: Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor (Matei 7:6). Cine sunt câinii și porcii? De ce a folosit Cristos cuvintele acestea pentru a descrie niște oameni? A jignit cumva? Nu. Ci pur și simplu s-a referit la aceia care niciodată nu vor vrea să scape de obiceiurile păcătoase, s-a referit la oamenii care mereu vor râni în gunoaie pentru ”a mânca” și care se vor întoarce mereu la ce au regurgitat. Acești oameni care nu vor vrea să scape de natura lor păcătoase trebuie ținuți la distanță de lucrurile sfinte.

Termenul krineo din Matei 7:1-2, care de fapt înseamnă a nu condamna, a fost tradus cu a nu judeca. Este difereță între a condamna pe cineva, a-i da verdictul final: ”Ești bun de iad!” Sau: ”Nu mai există scăpare pentru tine!”, și a analiza un caz sau a trage o concluzie gen: ”Acest om nu trăiește cu Dumnezeu, ci doar mimează pocăința!”

Am auzit la o persoană următoarea afirmație: ”Să nu te duci la ăla că este capră (referindu-se la un pastor care era altă confesiune)!” A-l face pe un creștin capră este o condamnare pentru că doar Cristos știe cine în ziua judecății va fi capră sau oaie. Dar dacă știm că cineva îi inveninează pe alții cu nelegiuire putem atrage atenția totuși fără a ne referi la mântuirea lor pentru că nu știm cum vor sfârși. Nu trebuie să dorim pierzarea veșnică nici celui mai crunt dușman sau nici celui mai mare criminal al lumii.
Cristos condamnă obiceiul acesta de a găsi mereu la alții probleme, nereguli, când tu ești vai și amar, însă atunci când o judecată se impune trebuie să o faci. Atunci când imaginea Trupului lui Cristos are de suferit, când oameni nesinceri se dau drept evlavioși și sunt un pericol trebuie ca turma să fie avertizată.

Pavel îi vorbește lui Timotei de două personaje despre care nu prea se vorbește de la amvoane. Este vorba despre Iane și Iambre.

Cine au fost Iane și Iambre? Acești doi oameni au fost cei care i s-au împotrivit lui Moise imitând miracolele pe care el le-a făcut. Iane și Iambre păreau a avea aceleași puteri ca și Moise dar până la un punct, când putere lui Dumnezeu le-a închis gura prin alte miracole pe care ei nu le-au mai putut face. Așadar Iane și Iambre sunt niște imitatori ai credinței. Ei caută să imite credința pentru bani și pentru interese firești. Aceștia se bagă acolo unde e loc de câștig și de un trai ”bun”. Și pentru că găsesc prea multe oi naive, până la o vreme le merge chiar bine.

Pavel îl avertizează pe Timotei că există și în vremea lor Iane și Iambre, ”creștini” care chiar sunt învățători, par a căuta adevărul cu sârg, dar care nu ajung niciodată la cunoașterea acestuia din cauza faptului că ei de fapt caută să profite de naivi. Aceștia ”având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea”. Iar porunca lui Pavel este clară: ”Depărtează-te de oamenii aceștia (2 Timotei 3:5)”! Pavel nu i-a spus ucenicului său: ”Timotee tu să nu te bagi când îi vezi pe Iane și pe Iambre printre noi, nu e treaba noastră, lasă-i în pace!” Ci i-a spus clar: ”Păstrează distanța!” Și se înțelege că așa cum Pavel l-a avertizat pe Timotei și Tiomtei trebuie să-i avertizeze pe alții de cei îndoielnici. Cum Cristos le-a spus ucenicilor: ”Feriți-vă de aluatul Fariseior!”

Iane și Iambre mereu vor șoca pentru că în timp ce ei par că vestesc Cuvântul de fapt vânează ”prăzi” pentru fire.”Sunt: vânzători, obraznici, înfâmgfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:4).

Există două feluri tragice de a sfârși dar unul e mai bun ca celălalt. Iuda părea impecabil în ochii multora, scotea demoni, propovăduia, vindeca și apoi dintr-o dată s-a dat pe față, l-a vândut pe Isus Cristos, după care s-a sinucis nepocăindu-se. Și mai e cazul lui Samson. A căzut de pe calea dreaptă. Făcea multe nelegiuri în țara filistenilor, dar înainte să moară s-a pocăit și a sfârșit aducând o mare biruință pentru Israel. Nu aș dori pentru nimeni nici una din cele două situații, dar în cazul unei căderi este indicată pocăința, este indicată întoarcerea la Cristos cu umilință și nu ca Saul care încerca să-și spele ”imaginea”, ci ca David. A cădea este omenește dar a te pocăi este dumnezeiește.

Tot Pavel spune: ”Nu este datoria voastra să judecați pe cei dinăuntru” (1 Corinteni 5:12)? Referindu-se aici la cei din Biserică ce nu doresc o viață sfântă.

Închei cu un exemplu dur. O întâlnire pe care Pavel a avut-o cu un alți doi Iane și Iambre, numele lor sunt: Imeneu și Alexandru. Aceștia, conform lui Pavel, și-au pierdut cugetul curat și au căzut de la credință promovând apoi păcatul (1 Timotei 1:19-20). Ce le-a făcut Pavel acestora? I-a lăsat în pace și și-a văzut de lucrare? Și-a zis în sinea lui că nu-l privește? Nu. Categoric nu. Iată ce le-a făcut: ”I-am dat pe mâna Satanei ca să învețe să nu hulească (2 Timotei 1:20).”

Ce cuvinte grele. Mă înfioară această atitudine pe care Pavel a luat-o. Unde ești Pavele azi? Dă-ne Doamne un Pavel și azi? Și trimite-l și în România că avem mare nevoie. De ce citim din Scriptură doar ce ne gâdilă urechea? De ce nu citim și de soarta lui Iane, Iambre, Imeneu și Alexandru? Soarta oamenilor diavolului infiltrați printre cei cu adevărat înzestrați și folosiți de Dumnezeu care au menirea de a sădi confuzie și minciună, căderi de la credință și dezamăgire, trebuie să ne fie foarte cunoscută.

Să ne ajute Dumnezeu să ne apărăm noi înșine cugetele și credința prin puterea lui Dumnezeu, anume Duhul Sfânt, iar apoi să avem putere să apărăm Trupul lui Cristos prin autoritatea pe care El ne-a dat-o.

Doamne ajută!

Cu drag,
Toni Berbece.