Legendele populare, gura lumii, vocile unor părinți spun că a te căsători de tânăr este o corvoadă, că te legi la cap deși nu te doare, că reduci drastic timpul de distracție, că îți alungi tinerețea, că apar problemele mai devreme, că nu mai ai timp de tine, etc.
Oare chiar așa să fie? Ca unul care m-am căsătorit la 21 de ani pot să vă spun că a te căsători de foarte tânăr e cea mai bună decizie, am câștigat ani de forță, de determinare, de tărie a tinereții pe care să îi investesc în cea mai mare binecuvântare din câte am primit pe pământ, anume în familie, chipul lui Dumnezeu pe pământ. Tot de tânăr am făcut și copii, ei sunt cea mai mare realizare a mea și cea mai bună investiție (o investiție veșnică spre deosebire de case și mașini care rămân aici).
A fugi de întemeierea unei familii înseamnă să fugi de ceea ce te poate defini cel mai bine ca ființă umană. A te speria de faptul că trebuie să împarți totul, să dăruiești totul, să te sacrifici și a căuta să te conservi în “formolul nepăsării” e foarte periculos. Pentru că s-ar putea să îți placă acest mod de viață “sterp și relaxat”. Nu spun că cei singuri nu se dăruiesc, una e să nu fi găsit încă sau să alegi celibatul pentru a te dedica unei cauze nobile și alta e să dai cu piciorul oricărei ocazii, doar că ai tu rezerve și suspiciuni față de oricine, că o asculți pe mama care ți-a povestit ce frustrări și tensiuni sunt în relația ei cu tata sau invers.
Dacă ai adunat vorbele lumii și te gândești la familie ca la o închisoare, țin să-ți spun că pentru mine familia este de fapt ieșirea din propria carapace în lumina adevărată a vieții!
Doamne ajută!
P.S. În poză sunt o parte din tinerii comunității Profides București care anul acesta își vor spune un mare “DA”. 🙂