Skip to main content

❗️E Dumnezeu la Beach Please???

❗️Trei motive pentru care nu trebuie să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru Beach Please sau alte festivaluri de genul…

  1. Promovarea Vrajitoriei – Nu a fost doar un moment în care au apărut simboluri vrăjitorești pe ecranele gigantice ale acestui festival. Generația sfârșitului se va îndrepta tot mai mult spre închinarea la draci ne spune Apocalipsa 9:20 (“Ceilalți oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble”). Lepădarea de Hristos e în plin proces în România!
  2. Promovarea Vulgarității – M-a înfiorat să văd o mulțime de zeci de mii de tineri sărind frenetic pe niște versuri incredibil de obscene, nici măcar nu pot bate vreo aluzie spre acele versuri, însă vulgaritatea este una dusă până la extrem. Cum poți să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru acest festival când Biblia spune clar: “Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud (Efeseni 4:29).” Iar totul nu se oprește doar la cuvânt, ci acolo se formează în mare parte o generație preacurvara incapabilă de a fi credincioasă.
  3. Promovarea Viciilor – Din câte am înțeles majoritatea artiștilor din acest festival promovează prin versuri și mai ales prin modul de viață diferite vicii, chiar până la droguri (cum s-a întâmplat și anul trecut pe aceeași scenă). Excesul de tutun și alcool sunt cele mai mici griji de pe acolo, în rest se deschid porți demonice prin vraja “drogurilor” și a muzicii. Nimic nou sub soare, însă la o altă intensitate. Adevăratele “portale” demonice sunt deschise prin combinația de curvie, idolatrie (fata de oameni), droguri, vrăjitorie și muzică satanică. Aceasta este combinația care demonstrează că de fapt dumnezeul prezent acolo e chiar Satana. Trebuie să fiți atenți cărui dumnezeu mulțumiți pentru așa ceva.

Pentru cei care Îl mai au pe Hristos în viața lor vă las un mesaj de avertizare: “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia” (2 Timotei 3:1-6).

Cu prețuire,
Toni Berbece

❗️Ce vad eu în poza aceasta – Scurtă biografie Toni Berbece

Cineva a pus poza aceasta pe o pagină de satiră pentru a mă batjocori. Au urmat o droaie de mesaje hulitoare, dar eu văd altceva în poza aceasta. Încă de mic copil am simțit chemarea de a cânta pentru Hristos și de a vesti Evanghelia. Îmi aduc aminte că mama m-a dus la Biserică, iar la acea slujbă am avut o viziune în care m-am văzut un predicator adult, predicând în fața unor mari mulțimi. I-am spus mamei că voi fi predicator, că așa mi-a arătat Dumnezeu. Deoarece mi-a plăcut școala tata a vrut să mă facă inginer, iar mama doctor sau avocat. Dar eu le-am spus “nu”, Dumnezeu mi-a arătat ca voi fi vestitor al Evangheliei. Așadar am ales Institutul Teologic și studierea Scripturii cu sârg.

Am simțit chemare și spre muzică, știind ca-L voi sluji mult pe Hristos prin muzica. M-am înscris singur la vârsta de 12 ani la o școală de muzică aflată la o oră jumătate distanță de casă, acolo domnul Goilă (profesor de oboi) m-a luat sub grija sa și a fost ca un tată pentru mine. Am început să compun de la vârsta de 14 ani (Aș da orice – Profides este una dintre piesele timpurii). Deși am primit oferte de la Trustul Antenelor, de la Vocea României si altele am refuzat totul pentru ca i-am promis lui Hristos ca voi folosi vocea exclusiv pentru lauda Sa și pentru a promova valorile creștine.

Degetul ridicat și încrâncenarea din privire m-au caracterizat mereu, dar au fost mereu îndreptate spre mine și apoi spre alții. Am fost cel mai critic cu mine însumi și nu mi-am permis niciun păcat, am urât păcatul chiar din pruncie, luptând cu poftele tinereții și cu tot ce mă putea distrage de la a predica Evanghelia cu puterea sfințeniei. Hristos m-a ridicat din orice slăbiciune și din orice cădere, m-a pus mereu acolo unde mi-a arătat în viziune pe când eram un copil, m-a pus la altarul Sau să predic Evanghelia, a fost alegerea Lui pentru mine, iar eu am respectat-o și iubit-o. Pot spune cu umilință că mă caracterizează aceste cuvinte spuse de Apostolul Pavel:

“Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc, şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” 1 Corinteni 9:16

“Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.” 1 Corinteni 9:23

“În ceea ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu, faţă de lume!” Galateni 6:14

Slavă lui Hristos pentru toate!
Cu prețuire,
Toni Berbece

❗️Fericirile sunt în direcția opusă…

Când am citit fericirile rostite de Hristos mi-am dat seama că fericirile sunt în direcția opusă de cum le propune lumea. Hristos zice: Ferice de cei săraci în duhul, adică nu “șmecherii”, nu “mafioții”, nu “lăudăroșii” și “vedetele” lumii sunt cei aplaudați de Cer, ci cei mai smeriți și cei mai neinteresați de lume sunt cei mai fericiți. Cu cât alergi după faimă cu atât ajungi mai sărac și trist, dovadă sunt vedetele care se luptă cu paparazzi în fiecare zi și care nu pot ieși pe stradă liniștiți.

Ferice de cei ce plâng, deci nu râsul te face cu adevărat fericit, ci când plângi cu cei ce plâng, când te apleci spre sărman, spre văduvă, spre orfan, atunci simți cea mai mare bucurie, îmi aduc aminte că ultima poză cu liderul unei trupe celebre, care s-a sinucis, a fost o poză cu el râzând. Râsul ascunde de multe ori un suflet depresiv și trist, dar când plângi cu cei ce plâng simți adevărata împlinire. O lume egoistă este o lume depresivă.

Ferice de cei blânzi, ei moștenesc pământul, deci nu bătăușii, violenții, cuceritorii, hoții și corupți moștenesc pământul, ci cei blânzi, care nu ar da o palmă pentru o palmă de pământ. E dovedit că cei blânzi trăiesc mai mult și se bucura de moștenirea lor. De curând a murit un miliardar că a înghițit o albină, uneori sfârșitul vine în cel mai șocant mod posibil, cui i-au rămas miliardele pentru care s-a mâniat atât de des să le procure?

Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați. Adevărata sațietate vine din hrănirea cu neprihănire și nu cu mizeriile lumii. Drogurile, alcoolul, tutunul și toate viciile crează o neîmplinire și mai mare. Dar cei neprihăniți se satură din lucrurile simple și curate ale vieții.

Ferice de cei milostivi căci ei vor avea parte de milă și de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu. Nu cei ce sunt ortodocși, catolici, penticostali sau baptiști sau de alte religii vor vedea automat pe Dumnezeu doar că au o etichetă religioasă, ci cei cu inima curată. Religia cea mai sigură e cea care te învață și te ajută prin Hristos să ai inima curată. Religia care te face un hrăpăreț violent e falsă.

Ferice de cei împăciuitori și de cei batjocoriți pentru Dumnezeu, și unii și alții își au rasplata, cele mai sigure și bogate conturi sunt în ceruri, Cerurile au străzi de aur, știai? Casele sunt pline de pietre scumpe și totul va fi gratis, acolo nu se pun taxe de 40% pe tot ce mișcă, nici nu se îngroașă facturile la curent (Hristos e soarele nostru), acolo o veșnicie vom sta pe gratis în cele mai luxoase și minunate condiții, dar până atunci se plânge, se transpiră, se jertfește și chiar se moare pentru Hristos.

Vrei fericire? E în direcția opusă a lumii.

Cu prețuire,
Toni Berbece