David

David – A sfârșit cum toți ar trebui să o facem

M-am întrebat mereu de ce despre David (cu toate că a făcut multe și mari greșeli), Dumnezeu a spus că este om după inima Lui? Este adevărat că această declarație a fost făcută înainte ca David să păcătuiască (1 Samuel 13:14), dar totuși Dumnezeu știa ce o sa facă în preștiința Lui. Însă răspunsul stă în ceea ce fiul său Solomon a spus: ”Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui, mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat” (Eclesistul 7:8).

David, da a greșit mult însă dacă vom privi la felul în care a sfârșit, cu toții am dori să o facem ca El (nu spun că doar sfârșitul vieții lui a fost bun, ci multe alte asptecte și momente ale vieții lui au fost bune însă asupra sfârșitului ne vom aținti privirile acum). În primul rând nu a așteptat moartea cu mâinile în sân, ci a vrut să vadă că treburile pentru Casa Domnului sunt aranjate. Spune Scriptura că a ales locul pentru Templu, apoi că a adunat pe toți străinii și i-a pus să lucreze pentru această Casă (nelăsându-le timp pentru a corupe poporul sfânt cu obiceiuri păgâne), apoi l-a sfătuit pe Solomon cum să facă această lucrare (1 Cronici 22). Foamea acestui om pentru Dumnezeu a crescut direct proporțional cu vârsta lui ceea ce astăzi nu vedem la mulți. Știu din păcate oameni pe care i-am auzit predicând acum zece ani care au îmbătrânit și nu o mai fac la fel. Și nu din cauza vârstei ci din cauza plafonării spirituale.

În al doilea rând David a lăsat moștenire lui Israel o echipă puternică și bine organizată de leviți care să slujească necurmat înaintea lui Dumnezeu în Templul care urma să fie construit.

Acesta ar trebui să fie scopul liderilor spiritual. Să pună pe picioare echipe de închinători care să stea necurmat înaintea lui Dumnezeu în închinare, nu să dezvolte un cult al personalității prin care să-și crească valoarea proprie în fața oamenilor.

Găsim în Biblie în 1 Cronici 25 că David a împărțit preoții și cântăreții în cete de câte 24, ca aceste cete să stea necurmat înaintea lui Dumnezeu și să slujească în mijlocire pentru popor 24 de ore din 24. Dacă multe lucruri în viața aceasta iau vacanță și de multe ne putem lipsi, aș vrea să spun apăsat că de rugăciune și de laudă către Dumnezeu nu ne putem lipsi niciodată ca și copii ai Lui. Chiar și Cerul a fost organizat după felul în care David i-a organizat pe leviți pe pământ, pentru că găsim și în Cer 24 de bătrâni care stau înaintea Tronului lui Dumnezeu cu alăutele în mâini, semn că și în cer se va cânta veșnic și că nu există o vârstă pământească indicată pentru a face lucrul acesta.

David nu și-a dorit ”să închidă ochii” până nu a știut că va rămâne ceva după el. Și acest ceva nu a fost un nume omenesc și o statuie în fața palatului său, ci proiectul și un munte de bogății pentru Casa lui Dumnezeu, plus o „armată” de leviți gata să laude pe Dumnezeu așa cum însuși David îi învățase și le pusese instrumente în mâini, instrumente făcute chiar de el (1 Cronici 23:5). Pentru a fi mai mulți slujitori, David a dat poruncă ca leviții să intre în slujbă de la vârsta de 20 de ani și nu de la vârsta de 30 cum era conform Numeri 4:3. Așadar aceasta este râvna pentru Dumnezeu și pentru Casa Lui pe care aș vrea să o avem cu toții. Mai mulți și mai multe pentru Dumnezeu și pentru lucrarea Lui.

David a mai făcut un lucru înainte să moară. A chemat toate căpeteniile mici și mari de peste Israel înaintea lui și le-a vorbit. Le-a insuflat pasiunea lui pentru Dumnezeu astfel încât toți au dat multe daruri pentru Casa lui Dumnezeu și și-au rededicat viețile pentru lucrarea Lui. Ultima ipostază în care poporul l-a văzut pe David înainte să moară a fost când acesta Îl binecuvânta pe Dumnezeu înaintea lor (1 Cronici 29:10). Acesta este un sfârșit demn pentru orice creștin. Mă rog ca cu toții să ne sfârșim alergarea insufându-le altora pasiunea și foamea noastră pentru Dumnezeu. Pe astfel de oameni Cerul îi așteaptă în urale de bucurie.

Cu mult drag și prețuire,
Toni Berbece