Skip to main content

De ce se destramă trupele creștine românești înainte devreme

Anul acesta se fac zece ani de când cu mult entuziasm și multă pasiune am înființat trupa Profides, lucru realizat doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Am avut alte două încercări eșuate până în ziua când în sfârșit lucrurile s-au asezat în colaborarea cu niște băieți talentați.

Nu știam ce presupunea să ai o trupă. Îmi imaginam că înseamnă doar vis împlinit însă curând am realizat că orice vis are și dușul rece care îl transformă în realitate. Dacă mă întreabă cineva de ce noi am rezistat zece ani aș avea un singur răspuns: Așa a vrut Dumnezeu. Nimic mai mult pentru că în fiecare an au fost cel puțin zece motive să spun ”gata”. Însă de ce unele trupe creștine se sting atât de repede și la fel de brusc cum au apărut? Există câteva răspunsuri.

1. Aspectul spiritual

Nu toți cei care cântă în Biserică știu cui îi cântă

Aceasta este prima capcană a celor care înființează trupe creștine. Aleg instrumentiști după talentul pe care îl au și nu după relația pe care ar trebui să o aibă cu Dumnezeu. Sunt mulți tineri care sunt atrași de muzică și încep să cânte în Biserică însă nu știu că rolul lor ca și cântăreți este de a-L aduce pe Dumnezeu în mijlocul oamenilor prin cântarea lor. Dumnezeu le spune evreilor că va veni în mijlocul sărbătorilor lor când ei vor suna din trâmbiță. Însă dacă cei care sună din trâmbiță nu știu de ce o fac, cum să se coboare Dumnezeu? Dacă cei care cântă cred că totul este despre ei atunci sunetul instrumentelor lor atinge doar timpanele nu și Cerul.

Nu toti cei care cântă în Biserică se hrănesc din Biblie.

Ghedeon când și-a luat cei 300 de soldați care mai rămăsese din 10.000 și s-a dus la locul de campare a luat mâncare și trâmbițe pentru ei. Prima condiție pentru a sufla din trâmbiță este să mănânci. Dacă nu mănânci din Cuvântul lui Dumnezeu nu vei avea putere să sufli din trămbiță înaintea oamenilor și să-L vestești pe Cristos. Îmi aduc aminte când eram copil și studiam la instrumentul de suflat oboi, profesorul mă întreba prima oară dacă am mâncat pentru că dacă suflam pe nemâncate nu aveam putere și riscam chiar să leșin din cauza efortului. Dacă veneam nemâncat la școala de muzică atunci îmi dădea un leu ca să-mi iau un covrig și după ce-l mâncam mă lăsa să suflu în oboi. Astăzi prea mulți cântăreți suflă în ”trompetele” lor deși sunt cu stomacul gol, nu s-au hrănit din Cuvânt și atunci leșină și ei și cei ce-i aud.

Nu toți cei care cântă vorbesc cu Dumnezeu

Ceea ce Bisericile de astăzi omit este faptul că muzicienii evrei aveau în același timp și slujba de profeți. Ei prooroceau în timp ce cântau. Cântatul era o slujbă atât de serioasă încât în timpul cântării Dumnezeu se cobora să vorbească prin cântăreți. Nu toți cântăreți trebuie să fie prooroci însă toți trebuie să aibă o relație profundă de comunicare zilnică cu Dumnezeu și măcar pentru ei să știe care este viziunea lui Dumnezeu. Astăzi oricine poate cânta în Biserică și ne mirăm de ce nimic nu merge bine. Predicatorul care nu are grijă de închinarea care îi precede mesajul este ca soldatul care iese în câmpul de bătaie cu pistolul fără gloanțe. Inima credinciosului trebuie deschisă și gata de Cuvânt încă de la prima cântare iar predicatorul nu trebuie decât să sufle în focul deja aprins pentru a-l înteți.

2. Aspectul financiar

Când leviți nu sunt plătiți fug din Templu

E normal acest lucru sau leviții sunt lipsiți de respect față de lucrarea lui Dumnezeu? Ni se spune că Neemia a refăcut zidurile Ierusalimului, a refăcut cât a putut din Templu și chiar a repus în funcțiune slujba de acolo însă când, după o perioadă în care s-a dus să-și slujească împăratul, s-a reîntors a descoperit cu stupoare că administratorii pe care i-a pus peste Templu nu i-au plătit pe leviți, iar aceștia au fugit în satele din jurul Ierusalimului. Neemia nu i-a certat și nu i-a acuzat că nu au rămas să se jertfească pentru Templu, ci i-a certat pe dregători că nu le dăduse partea iar pe cântăreți i-a chemat și le-a dat partea pentru a putea să-și întrețină familiile. Știe cineva astăzi cât de greu îi este unui cântăreț creștin să-și întrețină familia?

Un pastor mi-a spus o dată că nu vrea să-și învețe slujitorii din Biserică cu bani așa că nu le dă nimic. Aceasta este o erezie și o necinstire a Cuvântului lui Dumnezeu unde găsim sute de versete în care ni se spune să nu legăm gura boului când treiră și că cel ce predică Evanghelia din Evanghelie trebuie să trăiască și că cel căruia i se vestește să-i poarte de grijă în ceea ce privește cele pământești celui prin care aude Cuvântul. Noi îl lăsăm pe Domnul să le poarte de grijă. Ideea și expresia ”să facă în Numele Domnului” a devenit din păcate corvoadă și nu binecuvântare. Fac în Numele Domnului cât pot face însă când tu mă obligi să fac ceva în Numele Domnului atunci e abuz.

Când leviților nu li se dau instrumente să cânte iar fug

Astăzi muzica este o adevărată industrie și un pian a ajuns să coste cât o jumătate de mașină. O chitară costă cât trei salarii românești și nu mai vorbim de celelalte mii și mii de accesorii și instrumente. Nu mai vorbim de înregistrarea unui album pe care unii îl piratează de pe net și apoi se fac că nu văd cd-urile puse la vânzare. Știu artiști creștini care din banii care le-au rămas de la nuntă, primii bani cu care ar fi trebuit să plece în viță, ei și-au înregistrat albume. Știu cântăreți care nu și-au luat mașină pentru a investi în această lucrare și merg cu mașini închiriate de pe unde apucă. Știu cântăreți care fac mari eforturi și mă bucur că dragostea pentru lucrarea lui Dumnezeu le dă această forță, însă Biserica nu ar trebui să facă nimic?

Aș vrea să fiu un David, aș vrea să existe mulți ca David și azi în anul 2015. Ce a făcut acesta? A strâns cât de mulți leviți a putut pe care îi plătea din visteria lui, le-a făcut cât de multe instrumente a putut și i-a pus să cânte pentru că știa un lucru: Dumnezeu i-a dat putere prin cântare să rupă gura leului și a ursului și să-l doboare pe Goliat. Pentru că L-a lăudat pe Domnul a străns putere în inima lui mai multă decât avea toată armata lui Israel. Așadar, Dumnezeu nu va veni să ne facă nouă treaba. Ce semănăm aceea vom culege. Investind în leviți vom avea închinare de calitate la Templu atât spirituală cât și profesională. Dumnezeu iubește în egală măsură și sfințenia și profesionalismul, pentru că El este și sfânt dar și Marele Artist. Le vrea pe amândouă.

Trupele mai au și dezavantajul că după ce fac sute de repetiții, își cumpără zeci de instrumente și muncesc pentru a forma o echipă puternică, o familie, sunt ignorate pentru că Bisericilor, în general, le este mai comod să cheme cântăreți care cântă cu negative. Nu am nimic împotriva lor, și eu am cântat cu negative și poate că o voi mai face, însă aș vrea ca Bisericile să conștientizeze diferența de muncă și de investiție. Știu, poate că îmi veți spune că Dumnezeu vede și răsplătește, dar iar întreb: oamenii de ce nu văd? Așadar trebuie ca Biserica să dea credit și să arate că-i pasă de instrumentiștii ei, că le apreciază sutele de ore pe care le petrec repetând la instrumente și să înțeleagă că lui Dumnezeu îi place închinarea prin acestea. Să facă eforturi de a le permite leviților instrumentiști să-și aducă jertfa de laudă înaintea Lui.

În concluzie, dacă vrem ca trupele creștine să reziste și să stea pe baricade, să lupte prin laudă și să-l țină pe dușman departe de noi. Dacă vrem ca dușmanul să fie nimicit ca în vremea lui Iosafat prin cântarea leviților și a poporului, atunci trebuie să investim în ele. Fiecare să-și facă partea și să nu mai investească în lucruri care nu ajută la înaintarea Împărăției lui Cristos. Investind în leviți atât spiritual cât și financiar investim în armata lui Dumnezeu.

Cu drag și prețuire,
Toni Berbece