poza-blog

Dușmanul din casele noastre care sucește mințile generațiilor

O prietenă care lucrează la relații cu publicul pentru o companie ce furnizează internet și televiziune îmi povestea că sună zilnic zeci de părinți care sunt disperați că nu mai prind anumite posturi de desene animate, iar din această cauză copii lor nu mai vor să mănânce sau nu mai pot fi stăpâniți pentru că fac prea multe năzbâtii.

Vaticanul s-a întrebat cum de Irlanda, o țară în majoritatea ei catolică, a votat căsătoria între persoane de același sex. Americanii se întreabă cum de copii vin cu pistoale la școală, iar noi în România ne întrebăm cum de cele mai multe „femei” care avortează sau abandonează copii prin spitale sunt adolescente. Acestea sunt doar câteva din problemele noastre. Din păcate televiziunea are un mare rol în degradarea societății și a valorilor creștine. Studiile arată că într-o oră de privit la televizor apar cel puțin 5 scene erotice (mai ales în reclame care se difuzează la orice oră) și sute de scene de violență. Oamenii care nu au nici o treabă cu Dumnezeu caută să promoveze imoralitatea prin televiziune însă ne-o servește îndulcită la maxim.

Am spus mereu că știrile de la televizor sunt felul în care diavolul se laudă și își promovează isprăvile. Și ce folos să ne uităm la ce a făcut diavolul când Biblia e plină cu ceea ce a făcut Cristos.

Cristos a spus că ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul este sănătos, adică dacă privește la lucruri bune, atunci trupul este sănătos, va cere lucruri bune. Dacă ochiul privește la lucruri rele, atunci trupul este în întuneric și va cere lucruri rele (Luca 11:34). Pofta rea vine prin privit la ce-i rău, iar televiziunea în mare parte învață ochiul să privească cu patimă totul (nebunul își arată toată patima spune Cartea Proverbe).

Curăția trupului stă în privit. Problema e că ochii nu se vor sătura niciodată să privească răul pentru că Solomon ne spune că așa cum locuința morților și adâncul nu se pot sătura, tot așa nici ochii omului nu se satură (Prov. 27:20). Cu alte cuvinte așa cum locuința morților nu se satură de sufletele celor care mor și nu se satură de răul pe care moarte îl produce, la fel nici ochii nu se poate sătura de răul pe care îl punem înaintea lor. Așadar ochii vor cere mereu și mereu, însă noi trebuie să fim cei care prin puterea lui Cristos îi oprim din privit nelegiuire.

Băiatul meu cel mare m-a întrebat acum câteva zile ce înseamnă Charlie, Charlie. Inițial i-am spus că este un simplu nume, apoi intrând pe internet am citit un articol despre un joc ocult care face furori printre tineri. Este un joc care cheamă spiritul unui mexican mort. Practic i se cere acestui spirit – demon să prezică viitorul, iar apoi este rugat să se întoarcă de unde a venit. Am uitat să vă zic că menționez că băiatul meu e clasa întâi și că toți copii din clasa lui joacă acest joc învățat de pe internet. I-am explicat copilului ce periculoase sunt aceste jocuri și că noi trebuie să stăm departe de astfel de practici, iar apoi m-am gândit la mințile diabolice care au avut grijă să inventeze acest joc aparent inofensiv și distractiv, dar care inițiază mințile copiilor în practici oculte și păgâne. Acești oameni au avut grijă să-l distribuie pe toate rețelele de socializare. Ne mirăm apoi de unde există stări depresive și sinucideri printre tineri. Dacă noi dormim de multe ori, diavolul și oamenii lui nu dorm. Ei au grijă să ajungă la copii noștrii tot ce-i mai rău prin dușmanul din camera noastră numit televizor sau internet. Ori îl scoatem afară ori îl cenzurăm la maxim. Pentru că tot mai multe vieți sunt formate și distruse de mass media.

Închei cu focul și frământarea din cuvintele lui Ioan de Cronstadt:
Unde sunt astăzi casele în care oamenii se ocupă cu lectura Psalmilor inspirați, care picură în suflet o atât de mare credință în Dumnezeu, o atât de fermă nădejde în nenorocire, în boală, în amărăciune, o atât de fierbinte iubire de Dumnezeu? Ce a devenit lectura Psalmilor inspirați, care era lectura preferată a strămoșilor noștri, nu numai a oamenilor simpli, ci și a nobililor și a prinților? Aceasta nu se mai face, și de aceea mulți nu mai au credință în Dumnezeu, nici nădejde, nici iubire de Dumnezeu și de aproapele; în ei domnesc necredința, disperarea și ura. Nu mai există nici rugăciune arzătoare, nici puritatea moravienilor, nici duh de pocăință și de evlavie, nici pace și bucurie din Duhul Sfânt. Cei mai mulți creștini au duhul acestei lumi, duhul ziarelor, revistelor, scriitorilor moderni în general, care sunt impregnați de duhul păgân și necreștin, un duh care neaga inspirația divină a Sfintelor Scripturi, un duh al exaltării de sine, al exaltării orgolioase și îngâmfate a inteligenței umane, un duh de deșertăciune mondenă.

Cu drag,
Toni Berbece