Nimeni nu vorbește despre un fenomen care prinde amploare în București. Problema sinuciderilor la metrou ar putea fi rezolvată cu niște panouri cu uși care să se deschidă doar când ajunge metroul în stație (ca în țările civilizate). Însă mințile, inimile și sufletele acestor tineri care sar în fața metroului cine le rezolvă? Este efectiv al 3-le-a caz de sinucidere despre care aud eu de la începutul anului.
Am vorbit personal cu mama unui tânăr care s-a aruncat în fața metroului, când am vorbit cu ea încă avea lacrimi în ochi, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, deși trecuse ani. Durerea lăsată, semnele de întrebare, sunt mari și multe. Cum rezolvăm această “epidemie”?
Eu am descoperit forța care te scoate din gândurile morții, am descoperit forța care te smulge din orice depresie, din gândurile negre chinuitoare de care efectiv simți că nu poți scăpa. De vocea aceea care devine tot mai clară, vocea care te obsedează cu ideea că doar omorârea proprie este soluția. Cum scapi de vocea aceasta demonică?
Credința în Hristos este soluția. Nu pot să uit când la 12 noaptea am fost chemat să mă rog pentru o tânără care voia să-și taie venele. A fost o luptă susținută, multă rugăciune, mută consiliere, multă dragoste arătată de prieteni acelei persoane, iar în cele din urmă a învins definitiv (azi se face planuri de nuntă). Se poate scăpa de gândurile de moarte, se poate alunga vocea care te îndeamnă spre cea mai proastă decizie a vieții tale.
Roagă-te, mustră gândurile negre, citește Scriptura, caută oameni optimiști și sinceri, nu te izola, nu lupta singur, implica rudele, prietenii, preotul/pastorul, nu rămâne singur cu vocile acelea, e nevoie și de alții. Fă cât de multă mișcare, ieși din zona care-ți aduce stres. Nu lăsa mintea să meargă atât de departe încât să aleagă variante de autodistrugere. Cât timp ai suflare ești încă stăpân pe situație.
Cu Hristos vei reuși!