Skip to main content

Despre tânăra care a cerut eutanasierea

Sunt sătul deja de minciuna că nu poți scăpa de patimi, fie ele de natură sexuală, fie ele vicii de tot felul. Dar mai nou aud că din țările civilizate vine o modă a eutanasierii la cerere a oamenilor care sunt “certați cu viața”, care nu pot trece peste anumite traume

Media abundă de știrea că o tânără de doar 17 ani din Olanda ar fi ales să fie eutanasiată în sufrageria ei în timp ce o ținea pe mama ei de mână, o echipă de medici “inimoși” ar fi făcut asta legal. Sunt date sigure care atestă că de când a fost legalizată eutanasierea în Olanda 83 de persoane cu tulburări mintale au cerut această moarte și au și primit-o. Asta e nebunia care ne așteaptă fără Hristos. El a venit tocmai pentru a ne elibera de orice neputință. Când un om Îl descoperă pe Hristos prima oară piere din el orice neputință. Dintr-o dată acel om realizează că poate. Am văzut depresivi, mânioși, homosexuali, curvari, vrăjitoare, bețivi, drogați, hoți și tot felul de alți oameni prinși de lanțurile întunericului care au fost eliberați de Hristos.

Știu că orice traumă e nespus de grea, dar am văzut oameni depășind traume dintre cele mai grele. Am întâlnit cu o fetiță abuzată sexual de tatăl ei, când am început să-i vorbesc privea în gol ca un om fără minte și fără suflet. Însă când a înțeles că Hristos poate reînnoi orice om, că poate reface ce alții au distrus, a recăpătat viață, iar primul lucru pe care a dorit să-l facă a fost să-i spună tatălui ei că-l iartă. A cerut îngrijitoarei de la orfelinat să o ducă să-i spună acest lucru, să-i spună despre Hristos, care iartă. Această față avea 10 ani.

Cel mai des, ucenicii lui Hristos scoteau afară “pneuma asteneia”, duhul de neputință, adică drăcușorul acela care-ți spune mereu că nu poți, că nu ai cum să mai scapi, că nu există alt viitor pentru tine, că nu vei suporta nicio consecință, că nu există judecată. Asta facem și noi azi, învingem neputința, astenia sufletească.

Hristos a venit să poți, dacă Îl accepți atunci vei fi un învingător, nu un învins.

Cu prețuire,

Toni Berbece

De ce invidia este atât de demonică

Invidia este periculoasa pentru că te face să te concentrezi pe distrugerea celui care este mai bun ca tine și nu pe dezvoltarea ta pentru a deveni la fel de bun ca el. Îți pierzi energia făcând din cel mai bun ca tine un dușman și nu o sursă de inspirație. Oamenii inteligenți vor ști să își ia sursa de insiprație din cei mai buni, pe când cei proști vor căuta să distrugă cu vorbe de ocară pe cei care i-ar fi putut ajuta să fie și ei ceva în viață.

Invidia este periculasă pentru că te neliniștește, te face să te agiți, să te tulburi, să îți pierzi pacea chiar când este vorba despre ceva benefic pentru cei din jur. Fariseii turbau de mânie pentru că Isus vindeca oameni, când ar fi trebuit să se bucure împreună cu ei. Astfel, invidia va căuta să distrugă sursele de binecuvântare pentru cei din jur, se va bucura mai mult de nelegiuire decât de adevăr. Invidiosul va distruge orice lucrare bună doar pentru că nu o face el. Unde e invidie e tulburare și tot felul de fapte rele zice Apostolul Iacov (Iacov 3:16). Nu contează că lasă oamenii sărmani fără o masă caldă, fără vindecare, că lasă oameni fără Cuvântul Mântuirii, atât timp cât acestea nu sunt făcute prin el, va căuta să le distrugă.

Invidia este periculoasă pentru că face absolut totul pentru distrugerea țintei, un om orbit de invidie este dispus până să și ucidă, invidia ucide adesea, de aceea Apostolul Iacov leagă uciderile de invidii (Iacov 4:2). Cain l-a ucis pe Abel din invidie, iar fariseii pe Isus tot din invidie. Când Invidiosul vede că denigrarea nu are niciun efect trece la acte mult mai mârșave, astfel invidiosul devine frate cu Diavolul.

Invidia este periculoasă pentru că ne înfundă urechile față de voia și vocea Domnului. Este ca și cum am topi tot ce-i mai rău din noi și ne-am turna clerul neputinței în propriile urechi pentru a nu mai auzi nimic bun. Cain nu a mai putut asculta de Dumnezeu, deși l-a avertizat personal că poartă invidie și ură față de fratele său, dar a mai putut acesta să audă? Nu, pentru că își astupate urechile cu cleiul mizerabil al invidiei.

În concluzie, invidia este periculoasă pentru că distruge unitatea dintre oameni, separându-i pentru ca Satana să se ocupe individual de fiecare. Ceea ce ne face mai puternici, mai ales pe noi creștinii, este tocmai unitate, dar când noi ne invidiem între noi nu ne vom mai uni forțele, ci ne vom separa. Astăzi din păcate Biserica lui Hristos din România este mult dezbinată de viermele lui Cain, al lui Saul și al Fariseilor și Cărturarilor. De aceea invidia lovește în cuvintele Domnului Isus care s-a rugat astfel: “Fă-i una Tată, cum și noi suntem una!”

Domane, ajută-ne să nu ne invidiem!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Învățând de la un fan al Valenciei

Un fan al Valenciei a avut abonament toată viața la meciurile acestui club, la vârsta de 50 de ani a orbit, dar chiar și așa el a continuat să vină la meciuri pentru că-i plăcea atmosfera de pe stadion, îi plăcea să-i audă pe ceilalți fani, bucuria lor, murmurul de la fiecare nereușită, chiar și plânsetele de la orice înfrângere. Așa simțea că trăiește, pentru că atunci când îți mor pasiunile mor de cele mai multe ori și tu. A murit acum doi ani, iar Clubul a făcut o statuie cu el în mărime naturală și a pus-o pe scaunul pe care stătea la fiecare meci.

Mă gândeam ce ar fi dacă noi creștinii am avea acest zel față de Biserică, făța de Hristos, față de slujbele unde se adună sfinții. În Biserica pe care o frecventam când eram copil erau anumite scaune pe care nu se așeza nimeni chiar dacă venea cu o oră mai devreme, pentru că știam că acelea sunt ale unor creștine care erau nelipsite, astăzi nu știu dacă mai există astfel de scaune, pentru că tendința noii generații este să vină la Biserică în funcție de vreme, de condiția mașinii, în funcție de programul de la Job, în funcție de chef, în funcție de invitat sau de titlul predicii.

E trist cum pentru lucrurile firești oamenii sunt o sursă inepuizabilă de pasiune, iar pentru cele cerești pasiunea se termină așa de repede. Asta e dovada că oamenii merg mai mult prin vedere și simțuri decât prin credință.

Mă gândeam că cei care pe pământ au fost nelipsiți de la închinare vor fi nelipsiți de la închinarea din Cer, acolo nu vom avea statui pentru a fi pomeniți și cinstiți, ci vom primi trupuri de slavă pentru a ne bucura împreună cu Cel pe care L-am aplaudat, L-am adorat și L-am urmat cu consecvență.

Doamne, dă-ne pasiune!

Cu prețuire,

Toni Berbece