Azi am fost la covrigărie, iar înaintea mea a venit o bunicuță cu un pumn de mărunt, când a vrut să i-l dea vânzătoarei, aproape tot mărunțișul s-a vărsat pe tejghea, o parte căzând pe podea. Vânzătoarea s-a uitat la ce mai avea în mână și a zis: “Sunt toți, ce doriți de ei?” Bătrânica a cerut câțiva covrigi, iar apoi s-a uitat la mine cu niște ochi calzi și demni, cu o privire plină de înțelepciune, care mi-a străpuns inima, spunându-mi că în ei se oglindește un suflet nobil.

Am știut dintotdeauna că oamenii cu mărunt nu sunt mărunți. Pentru că și mie mi-a cerut odată fiul meu de câțiva anișori un covrig și n-aveam niciun leu. Atunci i-am spus lui Dumnezeu: “Doamne, dacă exiști ajuta-mă să găsesc un leu!” M-am plimbat prin jurul blocului și nu am găsit nimic. Apoi am zis: “E Ok, știu că exiști și nu-i nevoie să-mi dai un leu, credința mea în Tine nu stă într-un leu!” La scurt timp Dumnezeu m-a umplut de binecuvântări.

Mi-am dat seama atunci că o mână plină de mărunt sau chiar goală e un test al credinței, care naște suflete nobile, iar apoi când Dumnezeu dă mașini cu sigla imprimată pe tetiere sau când dă tricouri cu căluți în piept nu te mai poți pierde, pentru că nu te-ai pierdut nici când nu ți-a dat nimic. Sărăcia e un test, la fel și bogăția, iar din fiecare poți strânge o comoară imensa pentru Cer. Din sărăcie strângi credința că Dumnezeu există și e acolo, chiar dacă nu dă lucruri pământești, ci doar strictul necesar, iar din bogăție aduni o comoară prin dărnicie, pentru că din ce ai primit spre administrare dai cu mână largă și celor care caută un leu prin buzunare sau în jurul blocului cum am făcut-o și eu.

Important este să înțelegem sezonul prin care trecem, fie sărăcie, fie bogăție, noi să ne încredem în Tata. Cum spunea si fratele meu, nu e bine ca cei săraci să-i hulească pe bogați susținând că toți trebuie să fie săraci, iar nici cei bogați să nu-i hulească pe cei săraci, susținând că sunt blestemați că n-au. Nici sărăcia și nici bogăția nu sunt virtuți în sine, ci ce faci în ele poate să aducă neprihănire în viața ta. Ești tu gata să-L lauzi pe Hristos fie în sărăcie fie în bogăție cum spunea Apostolul Pavel: “…căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește (Filipeni 4:11-13).”

Nu oamenii cu mărunt sunt mărunți, mărunți sunt oamenii care au și nu dau!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Când vine îngrijorarea, vorbește-i despre Dumnezeul tău, care a hrănit 600.000 de mii de oameni cu carne timp de o lună, carne de prepelițe aduse de vânt. N-au crescut o găină și n-au pus o cloșcă la clocit ouă, dar au mâncat cea mai fină carne și pâine timp de 40 de ani pe gratis. Oare nu avem același Dumnezeu care intervine în situații de criză?

Când vine boala, vorbește-i despre Dumnezeul care a făcut să crească carnea pe leprosul care mirosea a putrefacție, spune-i de ologul care a sărit din neputința lui, de fetita lui Iair care a fost chemată din morți, de Lazăr care a fost scos din mormânt după 4 zile de la moarte, când carnea-i era de mult mâncată de viermi. Nu lăsa boala să-ți vorbească despre puterea ei, ci spune-i tu despre puterea Medicului tău. Astfel vei avea putere în duhul să lupți în orice suferință.

Când vine trădarea și dezamăgirea din partea celor din jur, din partea celor de “încredere”, când vine la urechea ta denigrarea și simți izvorul tristeții în inima ta, spune-i despre faptul că Hristos pe cruce a vorbit despre iubire, deși era părăsit de toți, spune-i supărării să plece de la tine, deoarece în inima ta izvorăsc doar izvoarele de apă vie, pentru că niciodată nu te-a părăsit Tatăl Ceresc, care dă mângâiere celui părăsit si întristat. Spune-i Diavolului, care a venit să se ospăteze din tristețea ta, să plece la altă masă, înfometează-l pe cel rău și nu-l lăsa să se hrănească din dezamăgirile tale. Din gura ta să iasă doar izvoare de apa vie și vei avea mereu un ospăț de binecuvântare!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Să nu crezi că ajungi în Rai dacă faci păcate mai mici decât fac alții. Unii zic: “Păi nu am dat în cap la nimeni și nu am furat nevasta/soțul nimănui, cum să ajung eu în Iad?” Dar Biblia ne spune că în păcat ne-au zămislit mamele noastre, deci orice om are nevoie de iertare, pentru că nu există om fără păcat, care să nu aibă nevoie de iertarea lui Hristos. În Iad vor ajunge mulți oameni care n-au dat în cap, dar care au fost prea mândrii să spună: “Isuse, iartă-mă!”

Să nu crezi că ajungi în Rai doar pentru că ai “semnat condica” la o Biserică și că ai avut Biblia ta personală. Nu-i suficient să mergi la Biserică, ci trebuie să fii Biserică. Dacă trupul tău nu ajunge Templu al Duhului Sfânt, ci e în continuare coș de fum pentru țigări, depozit de alcool, găurit de droguri, plin de pofte necurate și templu demonic plin de drăcuieli și înjurături, atunci degeaba mergi la Biserică. Fii Biserică și mersul la Casa Domnului nu va fi formalism, ci o desfătare.

Să nu crezi că ajungi în Rai doar dacă ai o etichetă religioasă, pentru că nu toți ortodocșii, catolicii, penticostalii, baptiștii și alți “etichetați” vor ajunge în Cer. Eticheta nu-ți dă nicio garanție, ci poate fi chiar o minciună dacă nu te pocăiești și nu trăiești Scripturile. În Iad vor ajunge mulți cu etichete religioase, dar care nu L-au avut pe Hristos ca Domn, ci și-au ascuns bine păcatele în spatele unor paravane religioase impecabile. Nu băga păcatul sub preșul unei religii, ci fii sincer cu tine și crede Biblia care spune: “Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului” (Apocalipsa 21:27). Nu să fii scris în catastifele unei religii îți garantează mântuirea, ci numele tău scris în Cartea Vieții Mielului îți garantează Cerul!

Cu prețuire,
Toni Berbece