Sf-Pavel-_2

Și Pavel a trebuit să răspundă în fața problemei homosexualității

În ultima vreme sunt uluit de amploarea cu care unele țări spun ”da” căsătoriei homosexualilor. Iar pe de altă parte mă bucur de cele care se împotrivesc pentru că mai sunt multe din acestea. Mă întreb de ce acești oameni din fruntea guvernelor unor țări caută atât de mult să promoveze acest păcat? Realizez că nu este așa cum o numesc ei, o emancipare a gândirii umane, ci este un război pe care diavolul vrea să-l declare, prin om, lui Dumnezeu și ordinii Sale. Oamenii nu realizează că prin acești atei care sunt în fruntea unor guverne nu fac altceva decât să atragă tot mai mult rău asupra societății noastre. Iată câteva consecințe ale acestui păcat:

1. Această formă de imoralitate a fost urmată întotdeauna de o judecată aspră. Exemple: Sodoma și Gomora (Genesa 19); Beniamiții din Ghibea (Judecători 19);
2. Această formă de imoralitate sexuală Îl exclude pe Dumnezeu din societate și este o brutală schimonosire a Creației (Romani 1:24-27).
3. Această imoralitate este o formă abuzivă de anihilare a conștiinței, a vocii lui Dumnezeu din inima omului. Totul este posibil dincolo de acceptarea acesteia.
4. Această formă de imoralitate este invazivă, va pătrunde adânc în toate laturile societății dacă este lăsată să o facă.

Problema homsexualității a existat întotdeauna însă parcă niciodată nu a căpătat proporții globale ca astăzi. Oare să prevestească acest lucru ceva? Globalizarea aceasta și mass-media, care sunt controlate de minți opuse gândirii dumnezeiești, se pare că au ca scop ateizarea și schimonosirea întregii societăți.

Pavel a trebuit să dea și el un răspuns în fața homosexualității din vremea lui și iată cât de tranșant a fost: ”S-au fălit că sunt înțelepți și au înebunit…Din pricina aceasta Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii s-au aprins în poftele lor unii pentru alții au săvârșit parte bărbătească cu pare bărbăească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor” (Romani 1:27).

Am auzit că la nu știu ce Consiliu Bisericesc niște preoți au propus să se scoată din Biblie pasajul cu Sodoma și Gomora. Eu le-aș zice numai să încerce să scoată tot ce scrie în Biblie despre acest păcat și despre imoralitatea sexuală să vedem cu ce mai rămân? Și chiar dacă scot toate aceste pasaje vor rămâne cele în care ni se spune că trebuie să fim desăvârșiți cum și Dumnezeu este desăvârșit, vor rămâne pasajele în care suntem îndemnați să avem o conștiință luminată de Duhul Sfânt și atunci El va mustra în noi toate aceste porniri păcătoase. Oricum zic că s-a ajuns aici pentru că lumea nu mai citește Biblia, că dacă ar citi-o, inclusiv preoții, le-ar fi rușine tuturor să mai zică ”da” unui astfel de păcat.

Le-aș zice acestor oameni să pună mâna pe Biblie și să caute toate pasajele care vorbesc despre acest subiect și poate că la sfârșit vor fi luminați de ce au citit. Că dacă ar citi nu ar mai avea puterea să facă ce diavolul le-a pus în minte.

Pavel a răspuns atât de clar și direct acestei probleme încât nu a mai fost nevoit să răspundă altor întrebări și să aducă alte argumente. Dar Pavel avea puterea Duhului Sfânt cu el și când zicea ceva toată lumea înțelegea. Astăzi lumea bisericească tace și tremură de frică în fața acestor influențe demonice. Curajul de a vorbi și de a te împotrivi păcatul este poate cel mai necesar dar pe care trebuie să-l cerem Duhului Sfânt. Ne lipsește îndrăzneala pentru că ne lipsește Duhul Sfânt. Iată ce făceau ucenicii când sufla o astfel de ameințare: ”După ce s-au rugat ei, s-a cutremuat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (Fapte 4:31). Îndrăzneala este ceea ce suflă Duhul Sfânt peste credincioși însă dacă Duhul Sfânt nu mai este lăsat să sufle atunci suflă lumea cu frica de a vorbi, suflă cu indiferență față de degradarea morală, suflă chiar cu asocierea cu păcatul.

Dacă în aceste vremuri grele nu luptă prin rugăciune, nu luptăm cu armele neprihănirii despre care ne vorbește Pavel atunci vor veni vremuri în care vom plânge ca americanii care încă îl iubesc pe Dumnezeu. Nu aș vrea să spunem și noi ca și Hannibal: ”Dacă a existat un timp în care a trebuit să plângem era acela în care ni s-au luat armele, acum e prea târziu.” Noi încă mai avem arme și ca ale noastre nu are nimeni nici în lumea văzută nici în cea nevăzută. Doamne dă-ne putere să luptăm cu ele!

Creștinismul, cel pe care s-a zidit societatea noastră, nu este compatibil cu acest păcat. Se exclud reciproc. Ele se vor lupta până va ieși un Învingător. Iar Acela este Dumnezeu în care nădăjduim.

Închei cu o observație relevantă făcută de un om cu multă minte: Adevărul e ca apa rece de care dor numai dinții bolnavi. Pe cine doare acest adevăr să înceapă să facă extracții, însă nu de dinți, ci de rădăcini ale minciunii și ale imoralității.