Nu mai poftiți în pustie…

“Dar au uitat curând lucrările Lui și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui. Ci i-a apucat pofta în pustie și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate…” – Psalmul 106:12-13

Pofta evreilor nu era rea, dar era nepotrivită. Ei voiau castraveți și usturoi când Dumnezeu îi trecea prin pustie spre țara unde curgea lapte si miere, ceva mai gustos decât ce pofteau ei. Adesea poftele noastre nu sunt rele, dar sunt nepotrivite. Poftim la trupul femeii dăruite de Dumnezeu nouă când încă nu ne e nevastă, în loc să așteptăm să treacă pustia abstinenței, a înfrânării, a testului, noi o vrem înainte.

Adesea poftim la prepelițe când Dumnezeu vrea să ne hrănim cu mana lui Cerească, adesea poftim la filme când e vremea rugăciunii, la Mall-uri când e vremea Slujbei, la grătare când e vremea slujirii aproapelui, la somn când e vremea nopților de rugăciune.

Poftim ca Iuda, invers față de Ioan, când Ioan pofteau la a sta cu Isus cât mai mult, rezemat cu capul pe pieptul Lui, Iuda poftea la banii pe care i-ar putea face de pe Numele lui Isus. E diferență între a-L pofti pe Isus și a pofti profitul de imagine și de bani de pe urma atribuirii numelui de “ucenic”.

Așadar, e o vreme în care nu trebuie să poftești nimic altceva decât ce-ți dă Dumnezeu, înainte de Canaan, e o pustie în care trebui să taci și să te mulțumești cu miere sălbatică și lăcuste. Pentru a te bucura de palatul lui Faraon trebuie să înveți supunerea și ascultarea din pușcăria lui, cum a făcut Iosif. Poftiți-l pe Hristos, poftiți doar ce aveți, mulțumiți-vă cu ceea ce primiți și veți avea un oapăț necurmat. Tata va ști mereu să vă ducă din pustie în Canaan.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Albania este primul stat care s-a declarat ateu, a umilit Biserica lui Hristos, iar din multe clădiri ale ei a făcut chiar toalete publice. La scurt timp poliția a descoperit, într-un orășel, o nuntă la care 116 mirese se măritau cu 116 miri, era o nuntă în care 232 de persoane se declarau “o familie fericită”, fiecare soț având 116 soții, iar fiecare soție având 116 soți, iar combinațiile dintre ei erau multiple. S-au întrebat de unde anomalia aceasta, iar răspunsul a fost simplu: “Din cauza lipsei de Dumnezeu!”

Azi societatea Îl împinge pe Dumnezeu și mai departe de ea, lovește cu nerușinare în legile curăției și în sfințenie, Hristos deranjează, e “prea alb” pentru lumea aceasta. E la fel de deranjant ca momentul în care eu am cântat colinde la o petrecere în care lumea nu credea că Isus va fi adus în discuție. Credeți-mă, oricât v-ar deranja Hristos, nu sunteți gata de momentul în care El se va retrage, nu sunteți pregătiți de ce va urma.

Nu sunteți pregătiți oameni buni de zecile, sutele de mii de copii care își vor pierde identitatea, neștiind cum i-a creat Dumnezeu și ce sunt de fapt, care e rostul lor pe pământ și care nu vor fi gata la rândul lor să procreeze. Nu sunteți gata pentru a suporta suferința care va veni peste mulți dintre copiii voștri, tratamente chimice, presiune psihică, operații și alte mutilații din cauza unei ideologii defecte. Cel mai mare grad de sinucidere la copii fiind în rândul celor care sunt incerți pe identitatea pentru că societatea îi impinge spre acest pericol.

Nu sunteți pregătiți de pandemia de SIDA, Sifilis și alte boli incurabile cu transmitere sexuală. Nu sunteți gata de bolile care vor veni în urma distrugerii barierei morale care le-a ținut departe de societatea noastră. Nu sunteți gata să tratați așa ceva, cum nici italienii nu au fost pregătiți pentru cei 200 de mii de bărbați infectați cu HIV din cauza destrăbălării sexuale, 200 de mii care peste câțiva ani la ritmul în care aceștia curves se vor dubla, tripla sau chiar mai mult de atât. Nu sunteți gata nici voi și nici spitalele voastre ca să trateze câte boli poate aduce păcatul.

Nu sunteți pregătiți să trăiți fără Dumnezeu, nu știți ce vă aștepată și nici nu ați vrea să știți. Veți afla în schimb doar dacă Hristos va vrea să încheie socotelile cu lumea aceasta și își va retrage protecția, se va retrage din calea răului pentru a-i lăsa pe oamenii neascultători pe mâna minților lor blestemate și pe mâna Diavolului.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am luat azi Biblia și m-am pus să citesc, soția m-a rugat să citesc cu voce tare pentru a auzi și ea. Am citit doar două versete și ne-am umplut de viață și de putere, ne-am oprit pentru a medita la această expresie plină de forță. Psalmistul ne îndeamnă să stăpânim chiar dacă suntem înconjurați de vrăjmași. Iată cum:

Fii stăpân chiar dacă în jurul tău este faliment, ridică-te peste falimentul din viața ta, peste eșecuri și poartă-te ca un stăpân care o poate lua oricând de la capăt și nu ca un rob care nu poate decide. Ridică-te și reușește, încearcă din nou, nu fi slab, spune-i vrăjmașului tău că ai resurse infinite din Dumnezeu pentru a reuși.

Fii stăpân peste fricile tale, domină-le, poruncește-le să plece și nu te pleca sub povara lor, ridică-te ca un stăpân și aruncă-le până la picioarele lui Hristos, care le va zdrobi ca nu cumva să se mai întoarcă la tine.

Fii stăpân peste ispitele tale, nu te supune lor ca și când nu ai avea putere, ca și când ar fi mai mari decât tine, tu ești mai mare decât orice viciu, nimic nu te poate învinge, tu stăpânești peste pofta păcătoasă datorită lui Hristos și nu ea stăpânește peste tine.

Fii stăpân peste orice duh obraznic de răutate sau de spurcăciune, ridică-te ca un stăpân cu autoritate peste orice întăritură demonică și zdrobește-o prin forța Celui care a făcut de rușine pe Cruce orice stăpânire sau domnie de natură demonică. De tine se tem până și demonii, pentru că tu ești stăpân prin Hristos peste orice forță.

Problema noastră este că nu avem această atitudine de stăpâni peste orice vrăjmaș, fie de natură fizică sau spirituală. În Hristos toate lucrurile ni se supun. Cum ne îndeamnă Psalmistul, ca să fim stăpâni trebuie doar să ne odihnim mereu sub dreapta puternică ai lui Dumnezeu. Acum pune-te pe genunchi și efectiv cu vocea ta spune-i oricărui vrăjmaș că tu ești stăpăn, crede-mă ca te va auzi și ți se va supune. Apoi, ridică-te și stăpânește! Ești fiu/fiică de Rege, nu oricine!

Cu prețuire,

Toni Berbece