Bucureștiul a fost ieri sub un asalt al pacatului, mii de oameni au ieșit să își afișeze stricăciunea morală, să se laude cu păcatele lor exact cum zicea Apostolul Pavel in Romani 1:32 “Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Însă noi, copiii lui Dumnezeu, am ieșit să ne cerem iertare lui Dumnezeu și să strigăm și noi ca Hristos: “Tată, iartă-i caci nu știu ce fac!” Ei cred ca aduc pace și dragoste, dar de fapt știm din Scripturi ca păcatul aduce război și moarte, căci plata păcatului este moarte, însă Hristos ne poate salva de la moarte prin Jertfa Sa.

Dacă noi vom tăcea, “pietrele” vor vorbi, însă va fi prea târziu pentru toți când “pietrele” vor vorbi. Uneori “pietrele” sunt ultima strigare înainte de mânia lui Dumnezeu. O Biserică adormită este complice la decăderea societății, este practic aprobatoarea desfraului. În cetățile arse cu foc și pucioasă nu toți erau practicanți ai desfraului, dar toti asistau și-l aprobau. “Liniștea nepăsătoare” a fost un păcat în cetățile nimicite de Dumnezeu. Unii au ars pentru curviile și necurățiile lor, iar alții pentru “liniștea lor nepăsătoare” (Ezechel 16:49). Cred ca Biserica nici nu realizează în ce stare se află când e indiferentă și nu iese să mijlocească și să fie mărturie pentru cetate. Realizezi tu nevoia de mijlocire și sfințire? Realizezi tu cât este de important să existe acei mijlocitori, oameni neprihăniți, care au lipsit din Sodoma și Gomora?

Îi mulțumesc în schimb lui Dumnezeu pentru miile de crediciosi care au veniți în Piața Victoriei din toată țara și chiar din Diaspora, au fost reprezentanți din multe județe și din multe țări din Europa. Am plâns pentru păcatele națiunii și apoi Duhul Sfânt ne-a luminat fețele cu slava lui Hristos. Am trăit momente de cer, bucurie duhovnicească negrăită. Slavă lui Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece

În ziua “marșului imoralității” am ieșit seara în Piața Victoriei să ne rugăm pentru iertarea păcatelor națiunii, înțelegând din Scripturi cât de important este să existe oameni neprihăniți care strigă pentru popor. La adunarea noastră au venit și două călugărițe, la început au fost reticente, nu știau ce să creadă despre ceea ce facem. Categoric că stilul abordat a fost foarte diferit de felul lor de inchinare, însă cu toate acestea au stat tot programul .

La sfârșit au venit la mine la scenă și m-au îmbrățișat puternic spunându-mi: “Frate Toni, am simțit prezența Duhului Sfânt în Piața Victoriei, să mai faci astfel de evenimente că vom veni mereu!” Am simțit atât de multă dragoste și căldură în îmbrățișarea și în cuvintele lor, am simțit că nu e nicio diferență între noi, nu ne mai despărțeau etichetele religioase (la care oricum eu am renunțat de mult), stilurile diferite de închinare, nu mai era absolut nimic între noi, care să ne facă să ne poticnim unii în alții, ci doar dragostea lui Hristos care ne face să luptăm pentru aceeași cauză, o România curată și iertată de Dumnezeu.

În timp ce unii “creștini” dădeau cu pietre pe internet, în timp ce unii “pocăiți” sau “sfinți” încingeau tastatura împreună cu “destrăbălații”, care ne jigneau necontenit, în Piața Victoriei se întâmpla o minune, Hristos își unea Biserica, etichetele căzuseră, o mulțime pestriță, dar unită prin Duhul Sfânt, i se închina Regelui Hristos cu lacrimi de bucurie în ochi. Zilele acestea am învățat că familia mea nu sunt cei care poartă același nume cu mine, ci sunt cei care simt și cred în aceleași valori, luptând ca un singur Trup, Trupul Mântuitorului. Zic și eu ca Hristos: “– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Lui şi a zis: – Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă” (Matei 12:49-50).

Vă iubesc în Hristos,
Toni Berbece

A căzut Lucifer de lângă Dumnezeu…

A căzut Saul de lângă Samuel…

A căzut Ghehazi de lângă Elisei…

A căzut Iuda de lângă Hristos…

A căzut Dima de lângă Pavel…

Când cazi de la credință nu mai da vina pe cei de lângă tine, nu mai da vina pe circumstanțe și pe situații, singurul vinovat ești tu, da, tu. Pentru că la judecată nu va fi judecat nimeni în locul tău, nu va plăti nimeni pentru păcatele tale, decât dacă te ridici, îi dai mâna lui Hristos din nou și o iei de la capăt, mai curat, mai bun și mai plin de fapte neprihănite.

Majoritatea celor care vor ajunge în Iad vor ajunge pentru că au crezut că în căderile lor alții au fost de vină. Au crezut că la Dumnezeu merge cu scuze, scuzele nu vor mântui pe nimeni, nici nu te vor absolvi de vină. Samuel va fi acolo să îți zică faptul ca s-a păstrat curat deși a fost crescut de fiii lui Eli, Iosif va fi acolo să îți zică faptul că nu și-a pierdut credința deși a fost vânduți de frații lui, nici nu l-a învinovățit pe Dumnezeu că a ajuns la pușcărie pentru că a refuzat curvia cu soția lui Potifar. În Cer vei vedea oameni care ar fi avut scuze pentru căderile lor în păcate, dar niciodată dreptate. Hai sus, încă poți, încă respiri, încă poți spune: “Doamne, iartă-mă și dă-mi forțe noi să te urmez!”

Cu prețuire,
Toni Berbece