Shakespeare a descris Iadul în cele mai simple și pătrunzătoare versuri scrise vreodată despre el:

Și-așa din oră-n oră ne tot coacem
Și-așa din oră-n oră putrezim
Și asta-i tot (Cum va place, Actul ÎI, scena 7)

Iadul e simplu de dovedit, stai la căpătâiul unui om care a trăit fără Hristos și moare fără să se împace cu acesta prin iertarea păcatelor și vei vedea groaza din ochii lui. Unchiul soției când a murit din cauza cirozei striga în spital drăcuind: “Lasă-mă în pace, nu mă lua, ia mâna de pe mine!” Față îi era schimonosită de spaimă și durere. Există dovezi și în lumea aceasta că iadul e real, iar dovada cea mai mare ne-a dat-o Cel care a creat Iadul pentru Satana și demonii lui și pentru toți cei ce aleg calea lor, iar Creatorul este Hristos, care a spus:

“– Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui!” – Matei 25:41

Catolicii au inventat purgatoriul în ideea că prin “donații” se mai scot suflete de acolo, din “holul” iadului. Wiclif îi cearta pe catolici și le spunea că dacă dețin puterea de a scoate oameni din purgatoriu de ce îi scoate doar pe bani și nu îi scoate gratis pe toți din Iad? Hristos ne spune clar că din Iad nu mai iese nimeni, nici Bogatul care a descoperit pocăința abia în Iad și care capătă iz de predicator abia și vrea să le vorbească de acolo fraților și neamurilor lui, însă Hristos îi spune clar că neamurile au Biblia, s-o citească.

Așadar, Iadul există și de Iad se scapă doar cât timp ești în viață și Îl accepți pe Hristos ca Salvator. Dincolo rămân doar cuvintele lui Shakespeare:

Și-așa din oră-n oră ne tot coacem
Și-așa din oră-n oră putrezim
Și asta-i tot (“Cum va place”, Actul II, scena 7)

Cu prețuire,
Toni Berbece

În fața națiunii noastre stă o mare oportunitate (la care am contribuit și noi cei implicați în evenimentele naționale de căință și rugăciune colectivă), aceea de a străluci ca popor creștin ca o torță a lui Hristos chiar peste neamurile pământului, rodind binecuvântare atât spirituală cât și pământească. Iosua, înainte de a cuceri Canaanul (teritoriul Țarii Sfânte), le-a spus evreilor: „Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru (Iosua 3:5).” Ne numim creștini, dar mai credem că sfințirea e necesară pentru a fi o națiune măreață? Oportunitatea există, România se va trezi și va trăi un destin binecuvântat cum n-a mai avut, însă pentru aceasta datoria noastră este să ne sfințim. Cum? Căutând fața lui Dumnezeu, prin căință, fapte bune și unitate în Numele Său.

Vorbim despre trezirea altora și îndreptarea altora, însă oare nu trebuie să facem ce ține de noi? Cei care ne “subjugă” și ne “exploatează” în fel și chip nu vor mai avea putere doar în clipa în care noi Îl vom avea pe Dumnezeu de partea noastră, iar pe Dumnezeu Îl putem avea cu noi când ne vom smeri înaintea Lui, vom lăsa orgoliile, chiar și pe cele religioase, ne vom aduna și vom striga spre Dumnezeu să ne asculte plângerile și durerile. Doar atunci cu noi se va împlini versetul biblic: “Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu și am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile (Exod 3:7).”

A venit vremea să nu ne mai cântăm exilul, dorul de mamă, de tată și de țară, a venit vremea să nu mai plângem după o pâine mai bună de pe alte meleaguri, să nu mai fim umiliți aproape ca un popor “nomad”, care bate din poartă în poartă, ci pâinea noastră cea de toate zilele să ne fie dată din belșug aici, acasă, pe acest pământ pe care noi îl putem face sfânt și aducător de binecuvântare. Haideți să ne smerim, să căutăm împreună fața lui Dumnezeu și să ne lăsăm de căile noastre rele și împreună să strigăm într-un singur glas spre Dumnezeu tocmai în ziua în care Hristos a pătimit pentru durerile și păcatele noastre. Anul acesta versetul sub care ne adunăm va fi: “Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit (Fapte 2:21)!“ Mai presus de orice, aș vrea să nu tânjim doar după vindecarea trupului și a pământului, ci să auzim și cuvintele: “Credința ta te-a mântuit!” Căci mai presus de orice este să moștenim Cerul, Casa Cerească unde Hristos ne așteaptă și unde lacrimi și suspine nu vor mai fi si unde vor intra cei ce conform Bibliei “și-au spălat hainele în Sângele Lui de la Calvar”.

Ne vedem la Trezirea Națiunii Ediția a III-a pe Național Arena – 18 aprilie (Vinerea Mare), de la ora 17:00. INTRAREA LIBERĂ!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Aquila și Priscilla erau un cuplu atât de puternic spiritual încât l-au luat pe predicatorul Apolo, care avea darul vorbiri, un duh înfocat și era tare în Scripturi (Fapte 18:24-25), și l-au instruit mai cu de amănuntul Calea lui Dumnezeu. Adică l-au ajutat să înțeleagă că-i lipsea și botezul lui Isus anunțat de Ioan Botezătorul (adică botezul cu Duhul Sfânt), căci botezul pocăinței îl avea deja (adică cel în apă). Deci, Aquila și Priscilla erau așa de plini de Duhul sfânt astfel încât din ei curgea și în predicatori cu renume care aveau nevoie de această umplere.

Tozer, marele evanghelist, spunea despre acel Apolo de dinainte de botezul cu Duhul Sfânt: “Apolo, Satana nu se teme de Niagara ta de cuvinte, ci doar de puterea Duhului Sfânt din tine!” După întâlnirea cu Aquila și Priscila se mai adaugă ceva la mesajul lui, iar Luca ne zice ca Apolo începuse să predice și cu PUTERE (Fapte 18:28). Așadar, cum e familia ta? Curge Duhul Sfânt din tine și soția ta spre alții? Cunoști tu cu de amănuntul Calea Domnului sau în mod superficial? Este familia ta un vas al Duhului Sfânt? Aquila și Priscilla au reușit să devină una și în Duhul Sfânt, nu doar în trup.

Îmi aduc aminte de noaptea care a schimbat spiritual viața mea de cuplu. Eram pe genunchi la rugăciune și mă întăream spiritual, soția dormea de ceva vreme. Deodată am auzit un glas care mi-a spus: “Unde este soția ta? Nu mai veni înaintea Mea fără ea!” Am știut că Duhul Sfânt mi-a vorbit deoarece m-am simțit mustrat pentru că nu prea mă rugam cu soția mea, de atunci nu e zi să nu ne rugăm și să nu mijlocim împreună. Mulțumim Duhului Sfânt pentru ca formează și azi familii precum Aquila și Priscilla, și tu poți forma un astfel de cuplu. Nu amenințările cu divorțul și scandalurile sunt destinul familiei tale, ci Duhul Sfânt vrea să facă din familia ta fortăreața a Cerului și centru de pregătire pentru alții.

Duminică aceasta vom sluji la Profides Paris. Hai și tu!

Cu prețuire,
Toni Berbece