Când am intrat în camera tinerei de 19-20 de ani, care de la 4 luni de zile are creierul afectat în urma unei convulsii puternice, m-a lovit un miros greu, efectiv am dat un pas înapoi și am zis în mintea mea că nu intru, deși fusesem rugat să-i dau o binecuvântare tinerei. Dar am auzit vocea Lui profundă tot în mintea mea, suna acel gând puternic așa: “Tu crezi că Mie Mi-a fost ușor să intru după voi în lumea de păcat, pune mâna pe ea și binecuvântează-o pentru că Eu am pus mâinile amândouă pe o cruce pentru tine?”

Atunci m-am gândit la versetele care spun: “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” – Efeseni 2:1-5.

Când Hristos a intrat după noi pentru a ne salva miroseam greu, zice Biblia că eram morți. Un mort nu miroase niciodată frumos și nici nu e o întâlnire prea plăcută. Dar El, așa cum eram, ne-a iubit. Nu miroseam a Chanel nici a Armani, ci a fapte mizerabile, eram din calea afară de răi, niște morți obraznici și capabili să-L răstignim și pe Dumnezeu venit la noi în cel mai iubitor și plin de dragoste mod posibil.

Așadar, nu uitați, e cineva care ne iubește și intră după noi în orice mocirlă sau mizerie ne-am afla. Acela este Hristos Salvatorul nostru. Tu L-ai lăsat să între și după tine?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Viața e atât de scurtă încât 60-70 de ani încap într-o liniuță pusă pe o cruce, dacă mergi în cimitir vei vedea sute de cruci, iar între anii vieții unui om vei vedea nu un rezumat, nu o listă cu fapte, nici măcar membrii familiei sau prietenii, ci doar o linie scurtă. De aceea trebuie să iubești acum, să ierți acum, să asculți acum, să-ți faci timp pentru cei dragi acum, să o scoți acum pe scumpa ta la o plimbare plăcută, să-i iei acum un buchet de flori, pentru că mâine s-ar putea să se completeze anul de după liniuța aceea scurtă. Nu vârsta dictează ceasul morți, ci în dreptul fiecăruia este o clepsidră cu mai mult sau mai puțin “nisip al vieții”. Tu știi cât mai ai?

Viața e atât de scurtă încât Biblia ne spune că dacă astăzi auzim chemarea la Dumnezeu să nu ne împotrivim, ci să ne lăsăm de faptele morții și sa fim ca Hristos, curați ca El, iubitori ca El, dedicați semenilor ca El și plini de pace ca El. E prea scurtă liniuța dintre ani pentru a nu ne gândi că dincolo de acești milimetrii, care simbolizează o viața de om, există ceva veșnic. Când vezi la televizor că azi au mai murit încă 50-100 de oameni răpuși de cine știe ce virus sau boală, gândește-te unde s-au dus.

Liniuța aceea dintre ani este valoroasă doar dacă te-ai împăcat cu Hristos, dacă nu, să știi că e o săgeată spre Iad. De fapt, după anul morții urmează o urcare sau o coborâre în funcție de cine ți-a fost stăpân, ori Dumnezeu, ori Diavolul. Îți las aici și acest gând încurajator: “Spune-le: ‘Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi…” (Ezechel 33:11).

Cu prețuire,

Toni Berbece

Să fie clar, Biserica nu va fi niciodată de acord cu o altă familie decât cu cea creată de Dumnezeu. Niciodată Biserica nu va ceda sub presiunile vremurilor. Cum Lot nu a cedat în Sodoma, așa nu va ceda nici ultimul creștin autentic în fața ideologiei depravării demonice, indiferent cât de schingiuit sau cât de mult va pierde.

Nu, Biserica, nu va permite păcatul, niciodată Petru, cel pe care catolicii îl consideră părintele lor suprem, iar pe papă “locțiitorul” lui pe pământ și descendentul lui, nu ar spune: “Permiteți-le și lor păcatele, că sunt și ei copii ai lui Dumnezeu, hai să nu-i băgâm în iad.” Prin faptul că le spunem oamenilor că păcătuiesc de fapt dorim să-i scoatem din iad și din multe chinuri până a ajunge acolo, am fi complici și aprobatori ai distrugerii lor pământești și veșnice dacă le-am spune că ce fac e aprobat de Dumnezeu.

Sfântul Petru, vorbind despre curvie, depravare și despre Sodoma, a spus așa: “…dacă a osândit El la pieire și a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma și Gomora ca să slujească de pildă celor ce trăiesc în nelegiuire… (2 Petru 2:6). Așa-i că nu știați că Petru a spus așa ceva? Hai că vă mai scriu câteva: “Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății, mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia și disprețuiesc stăpânirile” (2 Petru 2:9-10).

Știți cum i-a descris Petru pe cei conduși de duhul destrăbălării sexuale: “ca niște dobitoace fără minte”, “ca niște întinați și spurcaților, ce trăiesc în plăceri ziua în amiaza mare”, “le scapără ochii de curvie și nu se satură de păcătuit”, “fântâni fără apă și niște nori alungați de furtună, lor le este păstrată negura întunericului”, și în ultimul rând e și mai dur cu cei ce au cunoscut puritatea creștinismului, dar s-au dedat la spurcăciuni, spunând “cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: “Câinele s-a întors la ce vărsase” și “scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă” (2 Petru 2:12-22).

Creștini de pretutindeni, întorceți-vă la Scripturi, la Hristos și la învățătura curată a primului ei lider, Petru, care a fost cât se poate de tranșant și care, dacă ar reveni pe pământ, ar lua ca și Hristos un bici și ar dărâma pupitrele și microfoanele de la care “liderii aceștia de carton” fac pact cu păcatul și cu Diavolul pentru faimă, bani și pentru a nu suferi prigoana Antihristului, dar care vor suferi toate urgiile cumplite ale Apocalisei.

Cu prețuire pentru sfinți,

Toni Berbece