Am citit aproape tot ce s-a scris în presă și de către cei care l-au cunoscut pe Viorel Pașca. Am tăcut și am citit, realizând câți prieteni comuni avem de fapt care au cunoscut de aproape acel loc. Faptul că acolo inclusiv spitalele și instituțiile medicale din vecinătate îi aduceau “cazuri grele”, adică oamenii pe care nu-i dorea nimeni, nici măcar instituțiile, care sunt plătite să aibă grijă de ei, spune cam tot. Adică când ambulanțele făceau zeci de ture spre azilele lui Viorel Pașca acest lucru îți transmite ceva. Citeam cazuri despre oameni aduși acolo care efectiv nu-și știau numele sau vârsta și care efectiv nu aveau pe nimeni, unii cu răni pline de viermi și în condiții inumane, cum nu vezi nici animale pe stradă. Iar Viorel îi lua, îi îngrijea, iar când mureau le oferea un loc de veci cu o cruce la căpătâi. Faptul ca acolo ați văzut doar niște cruci simple, nu e vina lui Viorel, ci acolo sunt sute de bătrâni abandonați de copii, care nici măcar n-au aflat ca părinții lor au trecut în veșnicie. Viorel n-a investit în pietre de mormânt, ci în îngrijirea cu dragoste a celor muribunzi.
Nu mai vorbim despre faptul că în aceste azile erau implicați mii de voluntari, oameni de afaceri, păstori și preoți. Deci porțile erau deschise oricui, nu era un loc închis cu garduri de 2 metri și lacăte puse pe porți unde nu intra nimeni și unde oamenii agonizau în singurătate. Oamenii aceia erau îngrijiți de voluntari și angajați creștini. Citeam mărturiile unor oameni care își făceau concediile îngrijind de bătrânii de la aceste azile. Deci oricine dorea să ajute era bine venit. Asta am citit din zeci de surse, oameni care au fost acolo, care au văzut, care au donat, care au lucrat, care au construit căsuțele pentru cei nevoiași.
Dragă stat român și instituții ale acestui stat, dacă problema lui Viorel este una birocratică, de autorizații sau hârtii, faceți-le de 1000 de ori și lăsați acest samaritean să îngrijească de cei abandonați, în care se află Hristos, căci cine are milă și grijă de un sărman de Hristos are după cum chiar Mântuitorul a spus-o. Dacă niște foi lipsă v-au făcut să descindeți acolo cu jandarmi, sute de mașini de poliție și ambulanțe atunci ați pierdut umanitatea și ați instaurat o literă a legii fără har și fără omenie. Când vezi un om care are grijă de cei respinși de toți, acestuia nu trebuie să-i pui cătușe și să-l închizi, ci să faci tot posibilul să-l ajuți ca să își continue slujba și misiunea hristică, dumnezeiască, căci în unii se vede Hristos cât într-o țară întreagă. Dacă statul și mass media persecută un samaritean atunci am ajuns vremuri rele de tot. Cum zice Scriptura: “Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii* de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina1 răutăţii este luat cel neprihănit (Isaia 57:1).” Viorel Pașca trebuie ajutat, acolo trebuie ridicate niște statui, nu puse lacăte pe porți. A închide acel loc este ca și cum ai închide palmele lui Dumnezeu întinse pentru a mângâia oameni neatinși de nimeni, neiubiți de nimeni și uitați de toți. Nu loviți în cei care ajută, căci loviți în Dumnezeu!
Vă las cu cuvintele Părintelui Dionisie:
“Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâţi să distrugă omul, atât duhovniceşte, cât şi fireşte; adică nu se mai pune problema de a fi un bun creştin, asta e departe, dar nu mai poţi fi om firesc. Vor să schimonosească firea omului. Conducătorii europeni se vede bine treaba că au luat locul lui Satan însuşi, ca de acum ei, cu ideile lor, introduc răutatea în omenire. Dar pentru ce? Ca să distrugă cu desăvârşire tot ce-i duhovnicesc în om, dar nu numai atât, ci şi tot ce-i omenesc.” Oare se potrivesc și la ai noștri?
Cu prețuire,
Toni Berbece