Am auzit că nu sunt bani pentru copiii care așteaptă un loc la ATI, că nu sunt nici paturi, nici medici, că nu sunt bani, așa am auzit clar în declarațiile făcute recent, moartea ultimului bebeluș i-a făcut pe medici să vorbească. E trist când nu se mai poate face nimic pentru un copil bolnav, când efectiv medical nu mai poate ajuta cu absolut nimic, dar este o trădare a unor părinți când copilul le moare pentru că nu sunt paturi suficiente și nici medici suficienți pe motiv că nu sunt bani. Ar fi putut să se facă ceva, dar nu s-a făcut. După ce medicul Catalin Cîrstoveanu, șeful secției Terapie Intensivă de la Marie Curie, a declarat că unul din cei nouă copii care așteptau pat pentru internare a murit, țara a luat foc din nou la aflarea aceste vești.
Am spus-o mereu și mă doare de fiecare dată când o spun. De ce la noi trebuie să moară cineva ca să se făca și să se rezolve o problemă? La noi abia moartea unora ne mai mișcă și ne mai trezește, cică se face memorandum pentru deblocarea de posturi și bani pentru noi paturi. De ce nu prevenim moartea și trebuie ca cineva să zică mereu: “Hai fie, o rezolvăm și pe asta ca să nu mai moară… !” Vedeți? Asta înseamnă să se ia bani de la sănătate și să se dea cu prioritate pentru… cum ni s-a și spus.
Visez la ziua aceea când românii vor avea prioritate în țara lor, când nu se va mai sta 15 ore cu muribundul pe holurile spitalul, ca apoi să se fugă la privat în ultima clipă, după o viață de plătit taxe la sănătate. Visez ca viețile românilor să aibă prioritate în spitale, pe străzile unde pică bolovani și ucid nevinovați, românii să aibă prioritate la apele, pădurile, petrolul, gazele și curentul lor fără să mai plătească cele mai scumpe prețuri din Europa. Visez și mă rog pentru o România a românilor, când se va întâmpla acest lucru să știți că românii au ajuns să fie conduși de ai lor, români sunt aproape toți, dar să fie și de-ai noștri. Până atunci post, rugăciune, lacrimi și strigăte amare către Cer, acolo ne mai poate auzi cineva, aici jos e multă surzenie…
Cu prețuire pentru poporul Român,
Toni Berbece