Foarte multe familii sunt distruse din cauza neglijenței, nu din cauza curviei, nu din cauza beției, nu din cauza bătăilor, ci, da, din cauza păcatului NEGLIJENTEI. Apostolul Pavel poruncește: „Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre (1 Cor. 7:5).” Vă vine să credeți că la consilierile de cuplu în ultimul timp cea mai mare problemă întâlnită este faptul că cei doi pur și simplu sunt doi străini în aceeași casă, iar atenția cea mai mare se duce către telefoane, rețele de socializare, platforme media, etc… Deci ei nu se ating pur și simplu, nu mai vorbim de sărutat, îmbrățișat și ce mai urmează. Se ajunge în familii ca cei doi pur și simplu să nu se mai “intersecteze”, iar pasiunea din cuplu se stinge prin atenția față de “nevoia” de internet. Oamenii devin ca niște roboți, alimentați doar cu “softuri” și “iubire virtuală”. Într-o lume a roboților și a inteligenței artificiale, parcă și omul devine un robot programat, fără iubirea duhovniceasca din Dumnezeu.
Leonard Ravenhill povestea că seară de seară fugea la masa de lucru să își facă predicile, soția lui adormea aproape mereu singură, când deodată a auzit o voce clară: “Du-te și iubește-ți soția, este mai important decât predica la care lucrezi!” Nici nu realizam că a îți iubi partenerul de viață face cat 100 de zile de post, dar cu ceartă sau indiferență în familie. Dumnezeu nu ne cere evlavie fără de Scripturi, fără evlavie fără de soție sau soț. A fi un om al rugăciunii fără a-ți iubi soția este ipocrizie și ineficientă, căci Biblia îi interzice bărbatului să ridice mâinile spre Cer dacă în inima lui sunt sentimente nepotrivite față de soție.
Așadar, viața de sfințenie începe din familie, dacă pe soție n-ai mai pus mâna de o lună degeaba pui mâna pe Biblie în fiecare zi. Înseamnă ca n-ai înțeles tocmai esența Scripturii: “Iubește-i pe toți și începe cu cei din casa ta! Avem cunoștințe mari din Scriptură, dar dragoste puțină, asta înseamnă că pâlnia prin care turnăm în noi sfințenie este pusă greșit, doar la rezervorul minții nu și al inimii. Un om sfânt își ca iubi întâi de toate soția, altfel n-are cum să fie ca Hristos care și-a iubit Biserica ca pe o soție și s-a dat pe sine pentru ea. Drumul spre Cer trece înainte de toate prin familie, nu poți scurta ruta și nici sări testul de iubire al familie, deci “du-te și iubește-ți soția/sotul!” Si apoi poți fi sfânt în toate celelalte.
Cu prețuire,
Toni Berbece