Eram pe Stadionul Steaua și ne pregăteam să dăm copiilor ghiozdane, știam că vin 600 de copii cu 11 autocare așa că am pregăti puțin peste 600 de ghiozdane. Dar surpriza a fost că au venit mult mai mulți copii, care cu toții doreau ghiozdane. Chiar se îmbulzeau în cordonul de oameni de la pază ca să treacă în zona unde se dădeau ghiozdane. La un moment dat cineva din Staff a zis: “Anunță că dăm și pentru București, toți copiii din București să vină să primească și ei!” A fost un anunț prin credință, omenește ar fi fost un eșec, mulți copii s-ar fi întors dezamăgiți pentru ca nu ar fi primit conform calculelor noastre.
Însă minuna a fost că au ajuns ghiozdanele la toți copiii. Nu știu cum s-a întâmplat, nu știu de unde au apărut, dar absolut toți copiii au primit ghiozdane, cred ca peste 200 față de numărul preconizat de noi. Să dai 200 de ghiozdane în plus deși tu nu le-ai adus de acasă se lasă cel puțin cu un semn de întrebare. Dar de ce nu am crede în minuni când toată ziua citim din Biblie numai minuni. Mă uitam la un filmuleț cu câteva secunde din fiecare minune din Biblie și deasupra scria “POVESTE ADEVEATA!” Mi-a dat de gândit ca tot ce vedem în jur e minune, chiar dacă uneori credem ca totul se întâmplă natural, de fapt și naturalul e supranatural. De exemplu faptul ca corpul tau produce 2 miliarde de celule roșii perfecte pe secundă, e o minune dar se întâmplă în liniște, nici nu știi de ea.
Nu mă mai miră atât de tare când în liniște Dumnezeu deja se pune pe treabă și produce fără ca nimeni să poată vedea vreo 200 de ghiozdane sub maldărul de 600. Nu mă mai miră așa de tare, dar îmi crește credința și mai mult când văd ca Tăticul meu mereu lucrează neobosit, doar noi să fim lucrători împreună cu El, căci El are mereu soluții și pune un deget unde noi nu mai putem sau nu mai avem, unde pune El degetul crește, se înmulțește, vine, abundă, se poate… doar noi să fim dispuși să ne punem la dispoziție pâinile și peștii precum copilul din înmulțirea merindelor.
Urmează alte minuni în Lupeni și Mimiu/Ploiesti unde e vom dărui peste 250 de ghiozdane și Biblii. Dacă cumva vor fi mai mulți copii decât ghiozdane, Îl avem pe Tăticul Ceresc cu noi. Apropo, în timp ce noi, Biserica, ne certăm pe funcții înalte exact ca ucenicii, rămâne neauzită de mulți porunca lui Hristos: “Dați-le voi să mănânce (Luca 9:13)!” Cât timp tronurile vor fi mai importante, copiii vor rămâne flămânzi iar Biserica tot mai bogată. Îmi aduc aminte de Papa Inocențiu al IV-lea, care i-a zis mândru lui Toma D’Aquino: “Azi Biserică nu mai poate zice “aur și argintiu n-am”! La care Sf. Toma i-a zis: “Dar nici ridica-te și umblă nu mai poate zice!” Cam astra două Biserici mai sunt: o Biserică bogată și zgârcita, dar neputincioasă sau o Biserică darnică și plină de putere. Din cere ești?
P.S. Aici eram fericit ca toți copiii au primit ghiozdane.
Cu prețuire,
Toni Berbece