Am ajuns să ni se predea lecții de credință din partea celor care drăcuie, curvesc și habar nu au Scripturile. Ei ne spun nouă cum se ține credința adevărată, care-i treaba cu botezul, iar dacă-i contrazici scapă câte o înjurătură zdravână, pentru că nu te pot lămuri. Asta mi se întâmplă frecvent când mai vorbesc cu câte un “drept credincios”, care prin fumul de țigară și înjuratul pe morți își apără “credința strămoșească”.
Am ajuns să ni se predea lecții de morală de la oameni care sunt de acord cu pornografia ca “educație”, care consideră “masturbarea” normalitate și care lasă va viermele noii religii să pervertească mințile copiilor noștri. Ei vor să le fie profesori de moralitate tocmai copiilor noștri. Cu noi nu au ce face, pe noi nu ne mai pot suci, pe noi nu ne mai pot corupe, dar au făcut un plan în “iadul minții lor”, un plan ticluit bine de stăpânul lor Diavolul si vor să facă propagandă pe creierele fragede ale copiilor noștri, ca atunci când cresc să nu se mai opună spurcăciunii.
Am ajuns să fim învățați ce-i aceea iubire de la cei care nu pot fi credincioși nici măcar propriilor corpuri, darămite unui partener de viata pentru totdeauna. Ei nu sunt în stare să întemeieze o familie sau să se țină de legământul făcut până la moarte partenerului si ne învață pe noi ce-i aceea iubirea. Nu vrem sfaturi si lecții de la oamenii care se folosesc de trupurile altora ca de niște carcase de unică folosință și care ignoră sufletele veșnice ale acestora. Nu vrem sfaturi despre iubire de la oameni care nu cred în bun simț și decență. Scutiți-ne de acuzațiile voastre de ură când voi abandonați în lacrimi proprii voștri adepți, după ce aceștia au gust din stricăciunea fructului interzis.
Cu prețuire pentru adevărații oameni corecți,
Toni Berbece