Vă aduceți aminte când Elena Băsescu a folosit cuvântul “succesuri” și toată națiunea l-a folosit fix la fel din spirit de glumă, iar apoi nu mai știau oamenii care e de fapt cuvântul corect? Sau când un bețiv a folosit cuvântul “revergorat”, iar românii din spirit de turmă au uzat de el până când nimeni nu mai sesiza că e folosit greșit?
Azi dimineață am văzut o carte cu titlul “Orice om îi este frică”. Aceasta fiind o expresie deja împământenită în vocabularul românilor. La premiile Gopo s-au cântat manele, iar oamenii din sală, oameni ai culturii, au început să se hlizească, iar copiii lor îmbrăcați elegant și cu freze gelate deja dădeau din șolduri. Eu aș fi ieșit din sală cum am ieșit de peste tot de unde prostia a fost ridicată în slăvi. Dar stați puțin despre cine vorbim? Dacă Taraf era un post ingrat în care maneliștii își prezentau videoclipurile pline de femei ușoare, azi artiștii “non-maneliști” le dau clasă. Taraf a rămas în urmă la promovarea prostituție, pornografiei și vulgarității în port și vorbă.
Hitul numărul 1 la radiouri în România a fost o piesă care suna așa: “Nimeni nu mă arde cum mă arzi tu!” Expresie care în copilăria mea era extrem de vulgară și o găseai doar în gurile vagabonzilor, însă azi o fredonează unii copii de grădiniță.
O lume fără Dumnezeu înseamnă o lume tot mai proastă, tot mai mediocră, tot mai deculturalizată, tot mai animalică, tot mai rea și mai penibilă. Scriptura a inspirat arta, cultura, înțelepciunea în cel mai curat și cumpătat mod posibil. Fără Dumnezeu vom fi expuși la prostie tot mai mult, iar mega creația artistică a generației noastre va fi “Las Fierbinți”.
Nu vom ști exact care a fost ziua în care prostia a învins pentru că ea nu învinge într-o singură zi, ci se infiltrează subtil, iar reacția omului de azi în fața ei este râsul, caterinca ieftină, share-ul în masă, după care ea devine normalitate. Nu vom ști ziua în care a învins, dar vom ști cauza, o lume fără Dumnezeu va îmbrățișa doar prostia!
Mergi contra curentului, alege înțelepciunea!