Author: toniberbece

Vă așteptați să ajungem în acele zile în care libertatea să expire? Da, ați auzit bine. Curând cei ce au avut libertatea de a intra în Mall-uri, magazine, instituții si alte zone se vor lovi de un avertisment cum că le-a expirat libertatea și că trebuie să și-o redobândească trecând pe la “șefii” care au pus monopol pe ea. Am ajuns să ne actualizăm și “plătim” cu un preț propria libertate cum ne actualizam la 6 luni sau un an rovinietele, asigurările la mașini sau alte cele.

Lumea se apropie de final, deoarece omul a devenit ca in zilele lui Noe, când toate pornirile din inima lui erau îndreptate numai spre rău (Genesa 6:5). De aceea Duhul lui Dumnezeu, care e duh de înțelepciune si de sfat, a plecat din mintea lui, de aceea prostia si răutatea au ajuns la culme, fiind cele care conduc lumea. Azi se dorește a se pune monopol pe libertate, dar nu așa la nivelul unei țări, ci la nivelul globului. Încercarea de monopolizare si “taxare” a libertății este una ce ne apropie de ceea ce Apocalipsa a prevestit acum 2000 de ani, cum că doar cei însemnați vor putea vinde sau cumpără (Apocalipsa 13:17). Iar de la o necesitate la forțare e doar un pas. Prima dată se va face prin convingere, pentru o “necesitate” falsă, apoi se va trece la constrângere.

Ce mai putem face? Mai putem doar să grăbim acest proces că de întâmplat se va întâmpla sigur cândva. Îl putem grăbi prin sfințirea și dorul celor aleși după Hristos, după Acasă, după cum zice Apostolul Petru: “Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu… De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace” (2 Petru 3:10-14).

Vino, Doamne Hristoase!
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Unii au ajuns în “viitor”, iar în Filipine cei “neinserați” sunt arestați dacă sunt găsiți că umbla haihui și inconștienți pe stradă ca niște oameni liberi. Acolo e o infracțiune să nu te inserezi.

Unii au ajuns în “viitor”, iar în Italia “bătrânii” de peste 50 de ani care nu sunt inserați sunt amendați cu 100€ de fiecare data când sunt prinși, apoi dacă îți permiți sa mergi la munca “neinserat” ești amendat cu sume între 600 si 1500€.

Unii au ajuns în “viitor”, iar în Franța testul nu mai este valabil, dacă vrei să fii un om “liber” trebuie să le plătești tribut, “inserându-te” împotriva voinței și a cugetului tău cu ce îți dau ei “gratis”.

Se spune că România a rămas în urmă, dar mă rog să nu mai ajungă niciodată în viitorul acesta în care se află anumite țări, conformându-se cu aceste națiuni deja cucerite. “Turbează” televiziunile că în România nu s-a votat “pașaportul robiei” și că am rămas în urmă. Mă rog ca România să rămână aici, în urmă, chiar mai în urmă, prin 2019. Mă rog ca România să devină o oază de libertate în care să se refugieze toți cei ce mai caută un loc al libertății. Mă rog ca România să întoarcă binele pe care națiunile lumii ni l-au făcut primindu-ne în fuga noastră de un sistem opresiv. Mă rog ca România să devină “o tabără de refugiați”, refugiați care cer “azil politic” din cauza opresiunii unui sistem politico-demonico-sanitar. Să nu se bucure cei ce-s liberi acum, curând le expira libertatea care a devenit un lux condiționat. Rugați-vă să nu fiti duși în robie, iar cea mai grea robie este a Iadului.

Doamne ajuta!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Lumea în care trăim “uneori” numește pe cel sănătos ca fiind bolnav și pe cel bolnav ca fiind sănătos, s-au bătut cu pumnul în piept că nu cred în Biblie, dar cred în știință, însă știința a fost aruncată de ei la pubelă precum normale Scripturii. L-au “sechestrat” pe Djokovic și l-au ținut forțat într-un lagăr numit “țară”, iar favorizații pot fi bolnavi și pot “muci” liberi prin restaurante. Diavolul e așa de șiret azi, încât nu te mai acuză direct de faptul că te închini lui Hristos, ci că nu accepți cu forța “tratamentele” lor. Iar sub pretextul sănătății tale îți pot lua absolut toate drepturile, inclusiv cel de a te închina si de a merge la Biserică, în Argentina am văzut o doamna care nu putea intra la bancomat să-și scoată banii din cauza asta. Pentru ca le-am dat dreptul de a se juca cu libertatea noastră o vor jongla cum vor si deja o fac. Nu mai e vorba de mult de un tratament medical, ci de un tratament contra libertății. N-am nimic cu cei ce se tratează medical, dar am ceva cu cei ce ne impun asta.

Lumea în care trăim a ajuns pe mâna celor care s-au numit dumnezei, și-au împărțit miliardele de oameni și miliardele din bănci ca pe niște jucării, ce bine le-a picat unora că “a scăpat” dintr-un laborator această “pacoste. Sunt o “ceată de mișei” care se cred stăpâni și care își permit de la pupitrele “guvernelor” lor să ne umilească cu acțiuni și vorbe grotești precum “emmerder” (care se trage din cuvântul “rahat”). Se vor lovi acești “dumnezei” falși de nimicnicia lor curând. S-au învățat să dea legi pentru toate popoarele, iar toți să stea drepți, s-au obișnuit să dea “stări de urgență”, iar când ne mai slăbesc lațul se așteaptă să îi aplaudăm si să le pupăm mâinile de “stăpâni”.

Lumea în care trăim este condusă de cel care s-a răzvrătit în Cer împotriva legilor lui Dumnezeu, iar acum “mârâie” de pe pământ împotriva bunătății și ordinii lui Dumnezeu. Dau legi spurcate prin care strică familia, libertatea de cuget și chiar libertatea fizică a oamenilor. Curând îi va spulbera Hristos cu suflarea gurii Lui pe toți, iar cei ce duc în robie aici pe pământ vor fi duși într-o robie veșnică. Lumea se va agita, revoltele o vor cuprinde, apoi se va arată un salvator omenesc, cei ce așteptați Raiul aici, un Rai al confortului în mijlocul păcatelor, veți fi înșelați de Omul Fărădelegii. Iar cei ce vă puneți nădejdea în Hristos și locul pe care vi l-a pregătit acolo sus veți avea pace și în mijlocul necazului. Să nu mai așteptați aici promisiuni deșarte, ci să vă legați inimile de Cer pentru a fi luați în vârtejul de foc al carului lui Ilie.

Cu prețuire,
Toni Berbece