În anul 1814 Danemarca a fost atacată de trupele aliate ale rușilor și suedezilor, urma rândul orașului Schleswig să fie decimat. Dar chiar la intrare era o căsuță mică în care se afla o familie numeroasă. Acolo era și o bunicuță care se ruga mereu: “Doamne, ridică ziduri de protecție în jurul nostru!” Un nepot a auzit rugăciunea bunicuței si cu toate că era plin de frică nu putea crede cum Dumnezeu va putea ridica peste noapte zid în jurul lor, așa că a batjocorit credința bunicii lui.

Toată noaptea n-au putut dormi din cauza urletelor de disperare din casele vecine, pentru că rușii si suedezii distrugeau tot în jur. Dar la ei nu intra nimeni. Bunicuța era tot acolo pe genunchi si Îi cerea lui Dumnezeu să pună zid de protecție în jurul lor. A doua zi când au tras obloanele de la ferestre au văzut cu toții cum peste noapte un viscol puternic a ridicat ziduri de nămeți în jurul casei de nu se putea vedea nimic dincolo de ele. Efectiv casa era ca o fortăreață protejată de ochii inamicilor.

Adesea vin la slujbele pe care le țin oameni care se află într-un război invizibil, un război al minții în care dușmanii intră si distrug tot. Oamenii aceștia îmi cer să mă rog pentru mințile lor si mereu fac următoarea rugăciune: “Doamne, ridică ziduri de protecție în jurul minților lor si pune straja ta de îngeri să le protejeze de duhurile si gândurile rele!” Pare o rugăciune simplistă, dar funcționează mereu. După o vreme vin acești oameni si mărturisesc: “Toni, efectiv simt cum acel zid de protecție există acolo, simt si îmi imaginez prin credință straja aceea de îngeri, chiar funcționează!”

Sunt convins că și tu ai nevoie de ziduri de apărare si de o strajă de protecție, fie pentru minte, fie pentru suflet, fie pentru trup. Roagă-te ca bunicuța si cere și peste tine protecție înaintea cotropitorilor acestora văzuți, dar mai ales nevăzuți. Mă rog pentru tine oricine ai fi și care citești aceste rânduri, te binecuvântez spunând: “Pune Doamne zidurile tale de nepătruns în jurul celui ce se încrede în Tine!”

Cu prețuire,
Toni Berbece

Vedem cum tot mai mult se bagă pumnul în gură Bisericii, vocilor din ea, liderilor care o conduc. Dacă un preot/pastor iese în public si zice ceea ce trebuie să zică, adică ce este păcat si ce nu, imediat este numit “homofob”, “hater”, “încuiat” sau venit din Evul Mediu. Am renunțat cu ușurință la cea mai importantă “instituție” din lumea aceasta, anume cea care se ocupă cu miezul nostru, adică cu sufletul. Fără un suflet curat nu poți avea un trup curat. Așadar, celor care au menirea de a ne spune care este direcția morală le închidem gurile, în timp ce un magazin de mobilă își poate da cu părerea despre moralitate, promovând destrăbălarea ca normalitate. Asta este libertate? Adică Biserica nu ne poate spune ce e păcat, iar companiile pot manipula masele să creadă că un păcat e bun?

Faptul că ne inspirăm moral de la firme de suc acidulat, de la magazine de mobilă, de la bănci sau guverne e ca și cum te-ai duce tot la aceste instituții să-ți afli bolile trupești. N-au nicio treabă cu moralitatea magazinele de mobilă, care ne flutură steagurile lor. Dar în lumea aceasta care își ia părerile despre orice de pe internet, în lumea aceasta care își dă singură diagnostice, la ce să mai trebuiască Biblia si Biserica? Ne dăm singuri diagnostice si tratamente si credem că pentru suflet putem face la fel, credem că putem numi răul bine si blestemul binecuvântare. Vom culege curând nebunia faptelor noastre.

Atât le zic unor astfel de oameni: Sunteți fizic si moral responsabili de îndrumarea spre pierzanie a milioane de suflete! Când oamenii aceștia se vor îmbolnăvi din cauza destrăbălării, cu ce-i veți vindeca, cu mobilă sau cu chifteluțe? Nu, nu aveți cu ce. O să dați din umeri sau nici măcar atât. De fapt sunteți niște iresponsabili, care ați făcut din păcat o modă care vi se pare “cool”, dar roadele sunt mortale.

“Căci va veni vremea când oamenii nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă, ci îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, ca să audă doar lucruri ce le gâdilă urechile.” – 2 Timotei 4:3

Nu vă mai jucați cu sufletele voastre!
Toni Berbece

Acum aproximativ un an ne-am propus să facem o casă unei familii cu șapte copii, care se afla într-o situație grea, trăiau cu toții intr-o singură cameră. Tocmai ce apucasem să ne facem planul când protecția copilului a trebuit să intervină și să relocheze copiii la bunici, unde aveau mai mult loc, iar părinții trebuiau să facă naveta uneori chiar zilnic ca să-si vadă copiii deoarece nu aveau si ei loc să doarmă acolo. Trebuiau să respecte aceste măsuri pentru a nu le ajunge copiii într-un centru.

Azi situația este mai gravă deoarece nici bunicii nu mai pot ține copiii din cauza vârstei. Le-am cerut părinților să sune la Protecția Copilului și să le spună că noi le putem face o căsuța cu condiția să le fie înapoiați copiii. Așa s-a și întâmplat. Copiii au fost înapoiați, iar provocarea a fost lansată.

M-am bucurat de faptul că cei de la Protecție s-au interesat și au pus chiar ei mâna pe telefon, ne-au trimis și o scrisoare în direcția aceasta, deși puteau să se “limiteze” la ceea ce puteau face ca instituție. Am găsit la ei înțelegere, umanitate si dorința de a lucra spre binele suprem al copilului. M-au rugat să îi țin la curent cu evoluția lucrărilor la casă si pe viitor va exista o colaborare frumoasă pentru a salva și alte vieți. Așadar, urmează o nouă casă pe care o putem face împreună si o noua familie salvată de la separare, multe destine binecuvântate de noi prin Hristos. Așadar, haideți să punem din nou mână de la mână si să mai ridicăm o căsuță pentru o familie numeroasă.

RO08INGB0000999906461937
Asociatia Centrul Crestin Profides
C.I.F. 36766530
Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

Acesta este un cont în lei în care se poate dona orice valuta, conversia făcându-se automat.

Cu recunoștință,
Toni Berbece

MisiuneaProfides #BisericaProfides #ToniBerbece