Author: toniberbece

Când am făcut accident cu mașina de vreo două ori, apoi când mi-a venit factura la telefon o sumă astronomică fără să fac nimic deosebit, apoi când mi-am tăiat cauciucurile intr-o șină de tren în drum spre Biserică, când am făcut o alergie fix când eram într-un turneu si abia puteam vedea, respira si sta în picioare am spus mereu: “Nu-mi poate lua Satana cât îmi poate da Dumnezeu înapoi!”

Am spus acest lucru des înaintea Bisericii pe care o slujesc, iar aseară o familie foarte dragă nouă a pierdut o sarcină, iar mama a trecut printr-o operație grea, când el a ieșit din spital, după ce s-a asigurat că soția lui este bine, a spus cuvintele acestea: “Nu ne poate lua Satana cât ne poate da Dumnezeu înapoi!”

Oameni buni, este atât de multă liniște în încrederea pe care o avem față de Dumnezeu. Diavolul nu are ce să-i facă unui om care se încrede în El și care rămâne credincios chiar si în valea umbrei morții, pentru că Biblia ne spune: “De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme” (Psalmul 34:19-20).

Învinge-l pe cel rău cu aceste cuvinte: “Nu-mi poate lua Diavolul cât îmi poate da Dumnezeu înapoi!” Vei avea deseori nevoie de ele si te vei simțit tare victorios. Să ai o zi plină de biruințe!

Cu prețuire,

Toni Berbece

În anul 1814 Danemarca a fost atacată de trupele aliate ale rușilor și suedezilor, urma rândul orașului Schleswig să fie decimat. Dar chiar la intrare era o căsuță mică în care se afla o familie numeroasă. Acolo era și o bunicuță care se ruga mereu: “Doamne, ridică ziduri de protecție în jurul nostru!” Un nepot a auzit rugăciunea bunicuței si cu toate că era plin de frică nu putea crede cum Dumnezeu va putea ridica peste noapte zid în jurul lor, așa că a batjocorit credința bunicii lui.

Toată noaptea n-au putut dormi din cauza urletelor de disperare din casele vecine, pentru că rușii si suedezii distrugeau tot în jur. Dar la ei nu intra nimeni. Bunicuța era tot acolo pe genunchi si Îi cerea lui Dumnezeu să pună zid de protecție în jurul lor. A doua zi când au tras obloanele de la ferestre au văzut cu toții cum peste noapte un viscol puternic a ridicat ziduri de nămeți în jurul casei de nu se putea vedea nimic dincolo de ele. Efectiv casa era ca o fortăreață protejată de ochii inamicilor.

Adesea vin la slujbele pe care le țin oameni care se află într-un război invizibil, un război al minții în care dușmanii intră si distrug tot. Oamenii aceștia îmi cer să mă rog pentru mințile lor si mereu fac următoarea rugăciune: “Doamne, ridică ziduri de protecție în jurul minților lor si pune straja ta de îngeri să le protejeze de duhurile si gândurile rele!” Pare o rugăciune simplistă, dar funcționează mereu. După o vreme vin acești oameni si mărturisesc: “Toni, efectiv simt cum acel zid de protecție există acolo, simt si îmi imaginez prin credință straja aceea de îngeri, chiar funcționează!”

Sunt convins că și tu ai nevoie de ziduri de apărare si de o strajă de protecție, fie pentru minte, fie pentru suflet, fie pentru trup. Roagă-te ca bunicuța si cere și peste tine protecție înaintea cotropitorilor acestora văzuți, dar mai ales nevăzuți. Mă rog pentru tine oricine ai fi și care citești aceste rânduri, te binecuvântez spunând: “Pune Doamne zidurile tale de nepătruns în jurul celui ce se încrede în Tine!”

Cu prețuire,
Toni Berbece

Vedem cum tot mai mult se bagă pumnul în gură Bisericii, vocilor din ea, liderilor care o conduc. Dacă un preot/pastor iese în public si zice ceea ce trebuie să zică, adică ce este păcat si ce nu, imediat este numit “homofob”, “hater”, “încuiat” sau venit din Evul Mediu. Am renunțat cu ușurință la cea mai importantă “instituție” din lumea aceasta, anume cea care se ocupă cu miezul nostru, adică cu sufletul. Fără un suflet curat nu poți avea un trup curat. Așadar, celor care au menirea de a ne spune care este direcția morală le închidem gurile, în timp ce un magazin de mobilă își poate da cu părerea despre moralitate, promovând destrăbălarea ca normalitate. Asta este libertate? Adică Biserica nu ne poate spune ce e păcat, iar companiile pot manipula masele să creadă că un păcat e bun?

Faptul că ne inspirăm moral de la firme de suc acidulat, de la magazine de mobilă, de la bănci sau guverne e ca și cum te-ai duce tot la aceste instituții să-ți afli bolile trupești. N-au nicio treabă cu moralitatea magazinele de mobilă, care ne flutură steagurile lor. Dar în lumea aceasta care își ia părerile despre orice de pe internet, în lumea aceasta care își dă singură diagnostice, la ce să mai trebuiască Biblia si Biserica? Ne dăm singuri diagnostice si tratamente si credem că pentru suflet putem face la fel, credem că putem numi răul bine si blestemul binecuvântare. Vom culege curând nebunia faptelor noastre.

Atât le zic unor astfel de oameni: Sunteți fizic si moral responsabili de îndrumarea spre pierzanie a milioane de suflete! Când oamenii aceștia se vor îmbolnăvi din cauza destrăbălării, cu ce-i veți vindeca, cu mobilă sau cu chifteluțe? Nu, nu aveți cu ce. O să dați din umeri sau nici măcar atât. De fapt sunteți niște iresponsabili, care ați făcut din păcat o modă care vi se pare “cool”, dar roadele sunt mortale.

“Căci va veni vremea când oamenii nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă, ci îşi vor îngrămădi învăţători după poftele lor, ca să audă doar lucruri ce le gâdilă urechile.” – 2 Timotei 4:3

Nu vă mai jucați cu sufletele voastre!
Toni Berbece