Noi suntem paznicii sufletelor copilașilor noștri, noi trebuie să veghem asupra lor când se trezesc, să-și umple vasele de la prima oră cu lucruri curate, să le smulgem mizeriile dinaintea ochilor și să le punem un Psalm, ceva din Scripturi, care le curăță mințile cum clorul curăță hainele albe.
Noi suntem paznicii sufletelor copilașilor noștri, iar când ies din casă trebuie să ne uităm bine la cum se îmbracă fetele noastre, pentru a nu fi ispite, iar băieții să fie învățați să nu privească pofticios la trupul niciunei femei indiferent cât de vulgară este. Noi trebuie să veghem ca ai noștri copii să nu ajungă obsedați de trupuri, ci plini de râvnă pentru suflete curate.
Noi suntem paznicii copilașilor noștri atât când aceștia dorm cât și când nu-s lângă noi. Pentru că noi trebuie să veghem ca niște gardieni ai rugăciunii alături de îngerii lor. Noi trebuie să-i urmărim cu rugăciunile noastre, cum un stup de albine își urmărește regina. Când diavolul ne atacă copiii să se lovească de rugăciunile noastre ca mongolii de zidul chinezesc, să nu găsească nicio portiță în sufletele lor fragede.
Noi suntem paznicii, iar dacă noi facem cu ei de la educație sexuală până la educație civică, nimeni nu va reuși să le câștige sufletele, oricât ar încerca. Vor cădea si ei de multe ori, vor aluneca, vor pierde multe bătălii, vor simți si ei gustul amar al umilinței, se vor convinge de ticăloșia Diavolului si a ispitelor lui, vor fi si ei scârbiți de spurcăciunile lumii, dar noi vom fi mereu acolo să le luminăm drumul spre Acasă.
Cu prețuire,
Toni Berbece