Author: toniberbece

Unii cred că în iad o vor duce bine. Sataniștii chiar cred că în iad vor fi prinți și că-i vor chinui pe robi, de aceea ei îl venerează pe Diavol, dar nu știu adevărul, că vor fi chinuiți cu toți deopotrivă din cauza rebeliunii lor: “Apoi va zice celor dela stînga Lui: ,Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25: 41).

Unii cred că cei care nu se lasă de păcat în lumea aceasta nu vor suferi în iad, cum prezice Domnul Isus, ci că vor fi de fapt anihilați (anihilaționiștii – cum îi numesc eu), că efectiv vor dispărea definitiv cu trup, suflet și duh și că vor rămâne doar cei care au ales Raiul. Nimic mai fals. Dacă cei păcătoși nu ar fi chinuiți veșnic dincolo, atunci de ce ar mai fi luptat Petru, Pavel și ceilalți Apostoli? Oare nu mila față de cei pierduți și mila de a nu-i vedea o veșnicie în chinuri i-a făcut să propovăduiască iertarea prin Hristos?

Unii cred că după o perioadă de chin în iad vor putea fi eliberați (Purgatoriul catolic). În secolul al VI-lea Papa Grigore I Cel Mare inventează ideea de ispășire a păcatelor după o perioadă de “detenție” în iad, bineînțeles că cu ceva bani puteai grăbi eliberarea unei rude sau a unor prieteni din Purgatoriu. Așa ceva nu are niciun fundament Biblic, nu există nici măcar o idee sau o propoziție care să te ducă cu gândul la așa erezie.

Unii cred că în Rai sunt locuri limitate, anume 144 de mii (Martorii lui Iehova). Aceștia cred că până în anul 1918 a fost ocupat ultimul loc. Aceste “elite spirituale” vor locui în Rai cu Hristos, iar “pleava” va avea parte de un Rai inferior pe pământul acesta, dar unul regenerat. Nimic mai Fals. Isus Hristos a spus: “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3).

Unii cred că dacă te declari creștin orice ai face mai apoi nu te poate face să pierzi Raiul și că neprihănirea nu e o condiție ca să moștenești Cerul, ci că dacă la Recensământ spui că ești creștin, dacă mai faci o cruce, dacă o dată pe an iei lumină de la Biserică și dacă ai o icoană, poti drăcui, poți curvi, poți să te îmbeți, să furi, să înjuri, să blestemi și să urăști că doar nu e Hristos așa de exigent, iar în Rai intrăm pe neamuri, la grămadă, și nu individual după credință și fapte. Iată ce zice Biblia pentru aceștia: “Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)

Alții zic că de fapt iadul e mai blând, doar o despărțire de Dumnezeu, dar deseori în pildele și învățăturile Sale, Hristos ne vorbește de chinurile cumplite ale iadului, de exemplu în Pilda cu bogatul și Lazăr, bogatul simțea arsuri constante, o sete chinuitoare, regrete și disperare. Chiar dacă nu va mai fi un trup de carne, senzațiile de chin vor fi simțite la nivelul duhului. Îți recomand să citești Scriptura pentru a te convinge singur!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Da, tu trebuie să ceri ca păcatele tale să fie iertate. Nimeni nu ți le iartă din oficiu. Nu există așa ceva în credința creștină. Unii cred că dacă s-au născut în România au din oficiu păcatele iertate că se fac multe Biserici pe la noi. Nimic mai fals! Fiecare trebuie să ceară iertarea păcatelor, să nu le mai facă și astfel, prin Hristos, numele fiecăruia este scris în Cartea Vieții („Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n’a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” – Apocalipsa 20:14-15)

Da, tu trebuie să te rogi și să ceri cu gura ta ce ai nevoie, de multe ori ne supărăm că nu avem și că nu primim, dar cum Dumnezeu a lăsat plânsul la copii, pentru a le cere părinților ce au nevoie, așa a lăsat rugăciunea pentru noi copiii Lui, să cerem prin Hristos ce avem nevoie. Deprinde-te să ceri, pentru că cine cere capătă și cine caută găsește. Uneori trebuie chiar să insistăm, pentru că prin insistență ne dovedim încrederea neclintită și credința într-un Singur și Unic Dumnezeu. Dacă fugim după prima rugăciune neascultată la alți “dumnezei”, atunci am pierdut testul.

Da, tu trebuie să mărturisești un cuget curat în apa botezului. Nu se pune botezul în care altul a mărturisit pentru tine, e nedrept și însuși cugetul tău îți spune că unde a semnat altul în locul tău, fără acordul tău, nu se pune. Hristos a spus că cine va crede și se va boteza va fi mântuit (Marcu 16:16), așadar mai întâi credința și apoi botezul.

Da, tu trebuie să faci fapte vrednice de pocăință. Apostolul Iacov spune că o credință fără fapte e moartă, iar faptele acestea sunt de două feluri: faptele neprihănirii (păzirea de păcat) și faptele iubirii (dărnicia, milostenia, ajutorarea celor în nevoi). Hristos le-a spus celor care au trăit doar pentru ei: “Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!” (Matei 25: 41).”

Da, tu să faci tot ce ai citit mai sus!

Cu prețuire,

Toni Berbece

O doamnă îmi povestea că era în mașină cu soțul ei, extrem de violent verbal și fizic, și cu copilașul lor de până într-un an de zile. În timpul mersului s-a iscat o ceartă puternică între părinți. El avea asupra lui un cuțit pe care l-a aruncat spre ea și spre copil, care erau pe bancheta din spate. Copilul a fost martor la această scenă și de atunci nu a mai vorbit o vreme îndelungată. Au existat multe alte scene de genul care au adus un mare blocaj psihic și emoțional asupra acestui copilaș.

Nu realizăm de multe ori că certurile din familie ne schilodesc psihic și sentimental copiii. Un copil care crește în certuri și mânii va fi un copil care va avea mari deficiențe de învățare, de comunicare, de exprimare a afecțiunii și va fi un copil violent și greu de stăpânit la rândul lui. Să nu uităm că ai noștri copii învață din ce văd și mai puțin din ce aud. Când ei văd niște părinți care nu se pot stăpânii, vor fi la fel. Apoi să nu uităm că ai noștri copii sunt extrem de vulnerabili, singurele mâini care-i pot proteja de multe ori sunt tocmai mâinile care cad asupra lor cu palme și pumni.

De multe ori firea umană se dezlănțuie și credem că avem drepturi depline asupra lor, înțelegând de aici că-i putem crește cum vrem noi, în chinuri, lipsuri, violențe și chiar făcându-i martori la divorțul părinților și ura dintre ei, dar să nu uităm că Dumnezeu e apărătorul micuților. El a spus clar: “…oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte (Matei 18:5). Hristos intră în casa care primește un micuț, doi, trei sau mai mulți. El va judeca fiecare casă după cum au fost tratați acești micuți. Așadar, protejează-ți copiii de propria ură, de propria mânie și de certuri. Fii sfânt pentru ca și ei să calce pe urmele tale!

Cu prețuire,

Toni Berbece