Author: toniberbece

Nu-ți pierde credința! Când cei trei tineri au fost luați și aruncați goi în cuptorul de foc, legați de mâini cu propria lenjerie intimă, asta din cauza credinței în Dumnezeu, nu s-au lepădat, ci au zis: “Chiar de nu ne va salva, noi tot nu ne vom închina statuii tale (nu s-au închinat sistemului corupt și destrăbălat)…” Atunci le-a apărut Îngerul Domnului care a transformat focul în aer răcoros de nici fumul nu s-a prins de ei. Când Iov a fost lovit și încercat, când a avut zece sicrie pe masă, când stătea pe ruinele minunatului său palat, când se scărpina cu cioburi pe pielea cândva tratată bine nu l-a blestemat pe Dumnezeu nici când soția lui i-a spus să o facă, ci a zis: “Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, Numele Lui fie binecuvântat!” Mă uit la poporul român azi și văd o credință: “Doamne, fă-mă bine să cred în tine!” Dumnezeu face bine, iar omul adesea tot rău rămâne. Asta nu e credință, ci abuz.

Nu-ți pierde niciodată speranța! Când Iona era în burta peștelui mai avea un lucru, speranța că Dumnezeu îl poate scoate și de acolo, când Samson avea ochii scoși și învârtea la o moară mai avea un lucru, speranța că Dumnezeu are un plan chiar și în acea situație, când Daniel era în groapa cu lei mai avea un lucru, speranța că Dumnezeul care a creat leul nu a uitat să-i închidă gura. Dacă ești pe un pat de spital sau izolat acasă din cauza Covidului sau altei boli, nu-ți pierde speranța, Dumnezeu care a poruncit atomilor să ia forme și chip are autoritate și asupra virușilor, microbilor și asupra celulelor canceroase. Dacă ești în faliment sau părăsit de soț/soție nu-ți pierde arma speranței, pentru că ea crează cărări prin jungla tristeții.

Nu-ți pierde dragostea! Când Isus era pe cruce, răstignit de cei cărora El le dăduse viață, scuipat de cei care respirau aerul creat de El, batjocorit de cei cărora El le dăduse limbă să vorbească, ne spune Biblia că a zis ceva și nu înjurături sau vorbe rele spuse “sub presiune” cum mai facem noi câteodată, crezând că suntem justificați de situația “încordată”, ci a spus așa: “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!”

Dacă vrei să fii om pe placul lui Dumnezeu păstrează acestea trei, credința, nădejdea și dragostea!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Eram într-o Biserică și le vorbeam oamenilor despre credință, la un momenta dat am simțit să le vorbesc despre bucurie și le-am spus că nu de mult am întâlnit un bărbat părăsit de soție, care a rămas și cu trei copii, iar sfatul pe care i l-am dat a fost să se bucure în ciuda situației create, pentru că Diavolul nu poate face nimic unei inimi și minți bucuroase. Biblia ne spune că bucuria Domnului sau în Domnul, este tăria noastră (Neemia 8:10), deci bucuria nu e o stare oricare, ci o armă. Tot în Biblie, Pavel ne spune: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă (Filipeni 4:4)!”

Cel rău nu are acces cu depresie, sinucidere, boală sau neiertare acolo unde este bucurie. Deci, tu nu lași nicio breșă Diavolului să intre când te bucuri. Spuneam lucrurile acestea neștiind că pe prima bancă în Biserica se afla alt bărbat cu trei copii părăsit și el de nevastă. Ce șanse erau? Eu nu știam, dar Duhul Sfânt care mă călăuzea să vorbesc știa.

A doua zi m-am dus să-l vizitez. L-am găsit tremurând tot, abia putea merge, era palid și cu o grimasă pe față, ne spunea că a urinat chiar și sânge. Ce tragedie ar fi fost ca cei trei copilași, nu prea măricei, să rămână și fără tată. Așa că mi-am pus mâna pe el și în Numele lui Isus Hristos am cerut vindecare. Am cerut ca boala să-i părăsească trupul și să fie redat întreg și sănătos copilașilor lui. Chiar în ziua aceea Hristos s-a atins de el, iar duminică la Biserică a mărturisit lucrul acesta unor creștini prezenți. Ce am învățat? Că Duhul cunoaște oamenii în profunzime, cunoaște nevoile lor și mai știe ceva, că tu trebuie să mergi să-i cauți, să te rogi pentru ei, să le dai o plasă de alimente și să le arăți dragostea cerului. Du-te în Numele lui Isus și fă ceva pentru semeni…

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când am intrat în camera tinerei de 19-20 de ani, care de la 4 luni de zile are creierul afectat în urma unei convulsii puternice, m-a lovit un miros greu, efectiv am dat un pas înapoi și am zis în mintea mea că nu intru, deși fusesem rugat să-i dau o binecuvântare tinerei. Dar am auzit vocea Lui profundă tot în mintea mea, suna acel gând puternic așa: “Tu crezi că Mie Mi-a fost ușor să intru după voi în lumea de păcat, pune mâna pe ea și binecuvântează-o pentru că Eu am pus mâinile amândouă pe o cruce pentru tine?”

Atunci m-am gândit la versetele care spun: “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” – Efeseni 2:1-5.

Când Hristos a intrat după noi pentru a ne salva miroseam greu, zice Biblia că eram morți. Un mort nu miroase niciodată frumos și nici nu e o întâlnire prea plăcută. Dar El, așa cum eram, ne-a iubit. Nu miroseam a Chanel nici a Armani, ci a fapte mizerabile, eram din calea afară de răi, niște morți obraznici și capabili să-L răstignim și pe Dumnezeu venit la noi în cel mai iubitor și plin de dragoste mod posibil.

Așadar, nu uitați, e cineva care ne iubește și intră după noi în orice mocirlă sau mizerie ne-am afla. Acela este Hristos Salvatorul nostru. Tu L-ai lăsat să între și după tine?

Cu prețuire,
Toni Berbece