Author: toniberbece

Kazantzakis a spus un mare adevăr care se potrivește Bisericii: E bine să fii blând ca un miel; dar când în jurul tău sunt lupi, e bine să fii leu.
Știm cu toții de la Domnul nostru Cristos că printre credincioșii autentici se infiltrează mulți lupi. A-i ignora și a nega existența lor este la fel de periculos ca a fi unul dintre ei. Cristos ne-a asociat de multe ori pe noi urmașii Lui cu oile, însă nicidecum nu ne-a cerut să fim la fel de slabe la minte ca niște oi, ci ne-a cerut doar loialitatea oițelor, însă la minte ne-a cerut să fim ageri ca șerpii.

Dacă din 12 ucenici ai Domnului Isus unul era lup, oare câți lupi sunt într-o comunitate de 100 de credincioși, dar într-una de 1000? Lupii întotdeauna vor striga în Biserici că ei nu există, că de fapt cine vorbește despre ei este un fricos și un tulburător al liniștii publice, însă a depista lupii este o sarcină care ne revine nouă fiecăruia dintre noi, pentru că Cristos ne-a dat și înțelepciune dar și autoritatea de a-i da afară din turmă.

Cristos ne-a ajutat mult lăsându-ne câteva indicii despre lupii care se infiltrează în turmă, iată care sunt conform cu Matei 7:15:
1. Lupii vor căuta întotdeauna poziții influente în Biserici. Ne spune Cristos că lupii fac pe prooroci însă sunt mincinoși. Știm bine că poziția unui prooroc în Biserică este una respectată și prin gura lui Însuși Dumnezeu vorbește, însă lupii caută fără pic de reverență să vorbească în Numele lui Dumnezeu deși vorbesc de la ei, doar ca să risipească turma în păduri întunecate unde fac ce vor cu ea.
Read More

Aud tot mai des de la amvoanele Bisericilor următoarea sintagmă:” Păstorul trebuie să hrănească oile și nu să distreze caprele.” Este adevărat, însă când această propoziție este folosită ca o scuză pentru mediocritatea slujbelor din Biserici este grav. Eu aș modifica un pic celebra afirmație de mai sus astfel: ”Păstorul nu trebuie să distreze caprele dar nici să chinuie oile.”

Din păcate unii lideri spirituali s-au obișnuit să creadă că slujbele de la Biserică trebuie cumva să fie o penitență pentru păcatele săvârșite în cursul săptămânii, iar bietele ”oițe” vin duminică de duminică la slujbă și cred că dacă au fost chinuite două – trei ore cu un program neinteresant, și care nicidecum nu l-a ilustrat pe Dumnezeul nostru atât de plin de farmec, au mai spălat din păcate (nu vreau să generalizez această situație însă este destul de des întâlnită din păcate). Nu, slujba nu trebuie să fie instrument de tortură și nici modalitate de a ne spăla păcatele prin autoflagelare psihică, fizică și spirituală. Nu chinuindu-ne îi vom fi plăcuți lui Dumnezeu, ci flămânzind după prezența lui vom fi săturați și îi vom fi plăcuți. Jertfa lui Cristos ne spală și nu eforturile nostru.

Slujbele din Casa lui Dumnezeu trebuie să ne umple viețile de bucurie și să se ridice la standardele Cerești. Aici ne umplem de dumnezeire, ne înarmăm cu armele neprihănirii de apărare și de atac cum spune Pavel. Doar religioșii ne învață că a fi chinuiți de preoți face parte din practica credinței noastre. Da avem de suferit, însă nu și în Biserică. Ea trebuie să fie locul întâlnirii cu Dumnezeu, iar dacă preotul sau pastorul nu fac tot posibilul să fie așa atunci își atrag asupra lor pedeapsa pentru toate cârtirile poporului.

Read More

M-am întrebat mereu de ce despre David (cu toate că a făcut multe și mari greșeli), Dumnezeu a spus că este om după inima Lui? Este adevărat că această declarație a fost făcută înainte ca David să păcătuiască (1 Samuel 13:14), dar totuși Dumnezeu știa ce o sa facă în preștiința Lui. Însă răspunsul stă în ceea ce fiul său Solomon a spus: ”Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui, mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat” (Eclesistul 7:8).

David, da a greșit mult însă dacă vom privi la felul în care a sfârșit, cu toții am dori să o facem ca El (nu spun că doar sfârșitul vieții lui a fost bun, ci multe alte asptecte și momente ale vieții lui au fost bune însă asupra sfârșitului ne vom aținti privirile acum). În primul rând nu a așteptat moartea cu mâinile în sân, ci a vrut să vadă că treburile pentru Casa Domnului sunt aranjate. Spune Scriptura că a ales locul pentru Templu, apoi că a adunat pe toți străinii și i-a pus să lucreze pentru această Casă (nelăsându-le timp pentru a corupe poporul sfânt cu obiceiuri păgâne), apoi l-a sfătuit pe Solomon cum să facă această lucrare (1 Cronici 22). Foamea acestui om pentru Dumnezeu a crescut direct proporțional cu vârsta lui ceea ce astăzi nu vedem la mulți. Știu din păcate oameni pe care i-am auzit predicând acum zece ani care au îmbătrânit și nu o mai fac la fel. Și nu din cauza vârstei ci din cauza plafonării spirituale.
Read More