Author: toniberbece

Suntem acea țara declarată 98% creștină, dar care a desființat iadul. La noi, pentru o taxă, ți se spune la înmormântare că și curvarul și bețivul și hoțul ajung în același loc cu sfântul Pavel, care le-a condamnat pe toate acestea. Problema este că pe pământ poți să-ți cumperi liniștea de a trăi fără să ți se spună despre păcate, dar dincolo pe Dumnezeu nu-L mai poți minți. Ce-ți cumpără liniștea dincolo este sângele lui Cristos, care te iartă și te rupe de orice păcat încă de aici.

Suntem țara declarată 98% creștină, dar care a anulat orice graniță dintre neprihănire și păcat, deopotrivă sunt creștini și cei care trăiesc în curăție și cei care avortează, care se prostituează, care prea/curvesc, care schimonosesc relațiile sexuale naturale, care urăsc, care au o sumedenie de vicii și care fac tot felul de spurcăciuni, atât timp cât “nu-și schimbă religia”. De fapt se vrea o rămânere ca membru cu abonament pe viață la niște “servicii bisericești” și nu se vrea a fi un creștin devotat, adevărat ucenic al lui Hristos.

Suntem țara declarată 98% creștină, dar în care Cristos este mai mic decât Arsenie Boca, Parascheva și Dumitru. Cristos nu mai atrage, Bisericile sunt aproape goale în timpul slujbelor “obișnuite”. De marile sărbători creștine se chefuiește, beția e maximă, curvia la ea acasă, tinerii mai vizitează în weekend doar cluburile, dar când se scoate câte o raclă parcă toți devin peste noapte creștini pentru câteva ore, doar pentru a obține vindecare de vreo boală sau de vreo depresie. Cerul nu poate fi mințit, Hristos nu a venit să ofere servicii de reparații temporare pentru ca tu să ai ce să distrugi din nou prin păcat, El a venit să te scape de păcat pentru a nu mai distruge nimic mai apoi.

România va fi creștină când se va predica adevărul după Scripturi în ea și nu povești, când se vor umple Bisericile de predicatori care să spună păcatului pe față și care să predice cu atâta pasiune despre Cer încât să fie molipsiți și alții. Când fețele bisericești vor avea putere de vindecare și eliberare a trupului și a sufletului datorită trăirii în Cristos, atunci oamenii se vor întoarce cu fața din nou spre Casa lui Dumnezeu.

Doamne, trezește România!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Nu te da pe o floare unui tip căruia îi sare țandăra că ai întârziat 5 minute în timp ce el te aștepta în mașină la căldurică și comfort. Dă-i floarea înapoi pentru că inima ta rănită de urletele lui nu se vindecă cu o floare…

Nu te da pe un restaurant scump la care te duce iubi, acel iubi care a ridicat mâna la tine când l-ai contrazis sau când nu ai stat drept înaintea lui. Mai bine pâine uscată cu pace decât restaurante cu scandal și bătaie…

Nu te da pe banii lui iubi, acel iubi care crede că cu banii lui te poate cumpăra, că banii i-ar putea aduce în viață o sclavă, care calcă, spală, mătură, face copii, mâncare și el… nimic. Lasă-l pe acest iubi, care îți dă indicii încă din perioada de prietenie că prin bani poate să-și permită să se sutragă de la datoria de soț.

Nu alerga după un iubi care îți dă cu ignor și cu seen la mesaje, nu plânge după el, nu te pune pe tavă celui care nu e hotărât că te vrea, nu-ți da trupul din disperare pentru a-l prinde, îți vei pierde și virginitatea și onoarea pentru un “iubi” care va repeta povestea cu o alta…

Dragele mele, prețuiți-vă, sunteți un vas mai sensibil (cum zice Biblia) într-o lume plină de ciobani cu bote, cu pumnii tari și cu mintea îngustă. Căutați-i pe cei care și-au însușit caracterul lui Cristos, pe aceia care au înțeles că femeia trebuie iubită cum și-a iubit Cristos Biserica.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Imaginați-vă că la intrarea în fiecare Biserică e un detector din acela ca la aeroport, dar care să nu detecteze metalele, ci ipocrizia celor care vin să ridice mâinile la închinare, aceleași mâini care se vor grăbi după slujbă să dea click pe filme spurcate, să fure, să lovească și să facă tot felul de alte păcate. Să detecteze și gurile care cântă “Înalț un Aleluia!”, dar care mai apoi spurcă, blesteamă, drăcuiesc, bârfesc, vorbesc de rău și denigrează.

Ce-i lipsește azi Bisericii este acest “detector de pocăință falsă”, Ioan Botezătorul îl avea. El scana omul cu ochii luminați de Duhul și când vedea câte un ipocrit striga “Pui de năpârcă…”. De ce era atât de dur? Pentru că dacă ai tupeul să-L fentezi pe Dumnezeu ești un om periculos, care nu ai frică de nimeni și ești gata de tot răul din lume.

Biserica nu e făcută ca să fenteze justiția mafioții, politicienii și orice alt condamnat penal, Biserica nu e ca să le mai spele din imagine și să creadă toți că “s-au cumințit”, când ei știu că nu s-au schimbat. Biserica nu e locul în care lacrimile sunt deconectate de inimă, cine plânge la predică, dar apoi păcătuiește zâmbind, este de fapt un bocitor sau o bocitoare profesionist/ă, care ar face bani mulți la orice priveghi.

Fiecare Biserică are nevoie de un Ioan Botezătorul la ușă, să stea acolo și să nu le permită ipocriților să se identifice cu Biserica și să-i pângărească numele și Capul ei, pe Isus Cristos. Biserica Primară era un loc atât de sfânt încât Biblia ne spune că cei care nu aveau de gând să se lase de păcate nu îndrăzneau să vină la Biserică doar de fațadă sau în vizită, mai ales după evenimentul Anainia și Safira. Așadar, fii sincer cu Dumnezeu!

Cu prețuire pentru toți creștinii autentici,

Toni Berbece