Author: toniberbece

Nu pot să nu observ foamea cu care vă bateți joc de orice simbol al creștinismului, de tot ce este sfânt. În luna pe care ați declarat-o luna mândririi cu păcatul, ați jucat o piesă de teatru în chiloți, cu boneta aceea de călugăriță pe cap și profanând o icoană, pe care ați tăiat batjocoritor ceapă, ca și cum ați fi mâncat pe o capotă de mașină. Scârba voastră față de ce creștinism oare vreți să fie răsplătită cu respect față de patimile voastre scârboase? Niciodată.

Nu pot să nu observ foamea cu care vreți să fie propagat cancerul vostru moral în societate, nu pot observa cum doriți să ne otrăviți copiii, disperarea voastră de a vă pune în funcții de conducere în școli, guverne, societăți, este o foame drăcească, foamea cu care Șarpele cel vechi a cuprins Paradisul cu mârșăvia și înșelăciunea lui. Vă conduce din interor același Șarpe, distrugător și plin de ucidere. După ce vă va seca pe voi de viață va râde pe mormintele voastre și se va bucura că nu se duce singur în iazul de foc. Atâta bucurie mai are și el, că îl veți însoți.

Nu pot să nu observ foamea cu care vă bateți joc de trupurile voastre spunându-ne că asta e normalitate, sunteți triști și morți pe interior (deși vă plac culorile vii), sunteți robi ai unor pofte trupești, pentru care v-ați ucis conștiința. Cum pot eu urma exemplul vostru când nu văd nimic bun și atrăgător în modul vostru de viață. Văd cum în cele din urmă Cei mai mulți dintre voi vă plimbați între cabinetul de psihiatrie și spitalul de boli infecțioase. Îmi e milă de voi și vreau să vă spun că dacă acest mesaj vă trezește profitați de ocazie și fugiți, fugiți de poftele voastre spre Hristos, spre curăție, spre normalitate. Se poate că au mai putut alte milioane de oameni înaintea voastră.

Cu prețuire,

Toni Berbece!

Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale.

Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău, goliciunea surorii tale, fetei tatălui tău sau fetei mamei tale (fraților sau surorilor vitrege).

Să nu descoperi goliciunea nurorii tale sau nevestei fratelui tău.

Să nu descoperi goliciunea unei femei și a fetei ei.

Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevastă-ta cât timp ea este în viață.

Să nu te împreunezi cu nevasta semenului tău, ca să te pângărești cu ea.

Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.

Să nu te culci cu o vită, ca să te pângărești (spurci cu ea).

Să nu dai pe niciunul dintre copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh (erau folosiți fie pentru pedofilie, uciși în ritualuri demonic sau chiar amândouă).

Să nu vă spurcați cu niciunul dintre aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră. Țara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea și pământul va vărsa (va vomita) din gura lui pe locuitorii lui.

Luați seama ca nu cumva să vă verse și pe voi țara din gura ei, dacă o spurcați… Căci toți cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni vor fi nimiciți din mijlocul poporului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!

Text Levitic 18

Cu prețuire,

Toni Berbece

Părinții mei aveau deja un băiețel de doi ani când mama a rămas însărcinată cu mine. S-a panicat când a aflat de sarcină, crezând că încă un copil va fi o mare povară pentru ea. A început să își justifice gândurile de a mă avorta cu scuze cum ar fi: “Un nou copil îmi va distruge cariera, ne va împovăra financiar, ne va încurca planurile și vacanțele fiind greu cu doi copii mici, etc.”

Așadar, aceste scuze firești/drăcești i-au dat curajul să se ducă la o vecină care făcea o injecție în urma căreia se pierdea sarcina. I-a făcut acea injecție, care ar fi trebuit să fie letală pentru mine (oare astfel de Injecții nu au efecte distructive și asupra mamei?), însă efectul dorit nu mai venea. Eu rezistam bine în pântecul ei. Dumnezeu mă voia acolo (gândul acesta mă face să fiu foarte responsabil față de misiunea mea în această lume).

Adesea mama îmi spune că ar fi fost regretul vieții ei avortarea mea, îi mulțumește mereu lui Dumnezeu că nu a îngăduit să mă omoare. Din păcate unii copii nu au această șansă. Sute de copii sunt omorâți zilnic în România și zeci de mii la nivel mondial.

Am mai multe întrebări pentru părinții care-și avortrază copiii: Voi ce faceți cu timpul acela liber și cu liniștea pe care “nu vi-le mai fură” copiii avortați? Ce faceți cu banii pe care nu vi-i cheltuie copiii avortați? Ce faceți cu locul acela gol din casele voastre pe care nu vi-l ocupă copiii avortați? Ce faceți cu carierele voastre la sfârșit de viață când rămâneți cu pumnii goi după zeci de ani de muncă și cu o pensie de tot râsul? Ce faceți cu ale voastre cugete când vă aduc aminte că ați luat viața propriilor copiii? Și ultima întrebare: Ce-i veți spune lui Dumnezeu când vă va întreba unde vă sunt copiii pe care vi i-a dăruit dar cărora le-ați curmat firul vieții înainte de a fi tras prima gură de aer?

Sper ca aceste întrebări să vă trezească!

Cu prețuire,

Toni Berbece