Author: toniberbece

Când pentru tine credincioșia și fidelitatea sunt dumnezeiești, pentru el acestea sunt slăbiciuni, înșelarea fiind arta de a-ți ascunde infidelitățile și de a profita de alții la maxim.

Când pentru tine a binecuvânta e divin, iar a-l face pe aproapele tău prost sau nebun înseamnă a-l ucide din interior spre exterior, pentru el/ea a te drăcui și a te înjosi este modul în care își descarcă mânia și își aruncă gunoaiele în viața ta.

Când pentru tine a te ruga este o necesitate, ceva de o importanță colosală pentru liniștea și bucuria familie tale, pentru el/ea un meci sau o telenovelă sunt cele mai profunde lucruri pe care le poate face. Când tu vei iubi să petreci timp cu Dumnezeu el/ea va disprețui cu toată ființa acel moment, se va bucura de un extra serial sau de un meci intrat în prelungiri mai mult decât orice.

Când tu vei avea pace în necaz pentru că Îl ai pe Dumnezeu cu tine, el/ea va dispera și îți va tulbura casa, te va necăji și va cârti constant pentru orice lipsă, pentru orice boală și pentru orice furtună.

Când tu vei vrea la Biserică, el/ea va vrea la grătar, la încă un chef, la încă o nuntă unde beția e sport de bază, unde s-o vadă din nou pe aventura lui nr. X, va vrea la încă un timp închinat lui Belial (zeul nimicului).

Toată această amărăciune va spulbera orice strop de iubire carnală, ochii lui/ei, părul lui/ei, alintul lui/ei, toate acestea vor dispărea ca un abur și vei rămâne cu ceea ce este dincolo de ele, cu caracterul și lipsa moralității lui care sunt mai urâte decât moartea.

Așadar, dacă tu crezi că poți avea pace cu un/o necredincios/necredincioasă mai bine mergi 1 km cu niște pantofi cu un număr mai mic, amflifică durerea simțită de 1000 de ori și apoi gândește-te că atât de incofortabilă va fi viața ta alături de un astfel de partener.

P.S. Aveți grijă la necredincioșii de prin Biserici, aceștia sunt cei mai periculoși. Sunt de două ori morți!

Un preot din Dorohoi a bătut un băiețel creștin “de orientare” penticostală pentru că nu și-a făcut semnul crucii, așa cum ortodocșii îl fac. Aș vrea să fim foarte bine înțeleși, penticostalii, baptiștii sau orice altă denominațiune nu fac semnul crucii specific ortodox pentru că nu vor să se asocieze cu anumite doctrine nebiblice ale acestora (cum ar fi moaștele), ci nu pentru că disprețuiesc crucea. La urma urmei Crucea este cea prin care toți cei care credem suntem mântuiți.

Hristos nu ne-a lăsat nicăieri obiceiul de a face semnul crucii, El ne-a lăsat botezul la maturitate, ne-a lăsat împărtășirea cu pâinea și vinul care simbolizează trupul și sângele Său, însă nicăieri nu ne-a zis să ne facem cruce. Nu e ceva greșit să-ți faci semnul crucii, nu am cum să vă arăt că și eu știu să-l fac și l-am făcut de multe ori pentru a le arăta altora că nu am alergie la el ca vampirii la usturoi. Însă să-i faci pe toți păgâni că nu fac semnul crucii ca tine e habotnicie și semn clar că ești stăpânit de ură.

Am făcut și eu religie la școală deși puteam să refuz, însă am făcut-o cu un profesor ortodox, deși sunt de altă orientare creștină. Așadar, nu am fost niciodată un segregaționist. Dar niciodată nu am fost înjosit pentru că la sfârșitul rugăciunii nu-mi făceam cruce. Ba din contră toate discuțiile de la ora de religie se purtau între mine și Domnul profesor pentru că eram singurul din clasă care cunoșteam Biblia, iar la liceu profesorul îmi cerea referate doar mie pentru că-i plăcea cum analizez pasaje din Scriptură.

Dar să aud azi că un preot profesor de religie a rupt urechea unui copilaș și l-a și dat cu capul de perete cum ziceau colegii, iar apoi să-l lase să plece sângerând acasă nu mai e creștinism, ci un comportament demonic. Violența în numele Crucii a fost mereu o ipocrizie demnă de Iuda sau de Izabela. Satana a căutat mereu să hulească credința creștină punând în spatele ei violențe făcute de oameni religioși, care nu aveau nicio treabă cu Hristos. La fel face și azi!

Vă aduceți aminte când Elena Băsescu a folosit cuvântul “succesuri” și toată națiunea l-a folosit fix la fel din spirit de glumă, iar apoi nu mai știau oamenii care e de fapt cuvântul corect? Sau când un bețiv a folosit cuvântul “revergorat”, iar românii din spirit de turmă au uzat de el până când nimeni nu mai sesiza că e folosit greșit?

Azi dimineață am văzut o carte cu titlul “Orice om îi este frică”. Aceasta fiind o expresie deja împământenită în vocabularul românilor. La premiile Gopo s-au cântat manele, iar oamenii din sală, oameni ai culturii, au început să se hlizească, iar copiii lor îmbrăcați elegant și cu freze gelate deja dădeau din șolduri. Eu aș fi ieșit din sală cum am ieșit de peste tot de unde prostia a fost ridicată în slăvi. Dar stați puțin despre cine vorbim? Dacă Taraf era un post ingrat în care maneliștii își prezentau videoclipurile pline de femei ușoare, azi artiștii “non-maneliști” le dau clasă. Taraf a rămas în urmă la promovarea prostituție, pornografiei și vulgarității în port și vorbă.

Hitul numărul 1 la radiouri în România a fost o piesă care suna așa: “Nimeni nu mă arde cum mă arzi tu!” Expresie care în copilăria mea era extrem de vulgară și o găseai doar în gurile vagabonzilor, însă azi o fredonează unii copii de grădiniță.

O lume fără Dumnezeu înseamnă o lume tot mai proastă, tot mai mediocră, tot mai deculturalizată, tot mai animalică, tot mai rea și mai penibilă. Scriptura a inspirat arta, cultura, înțelepciunea în cel mai curat și cumpătat mod posibil. Fără Dumnezeu vom fi expuși la prostie tot mai mult, iar mega creația artistică a generației noastre va fi “Las Fierbinți”.

Nu vom ști exact care a fost ziua în care prostia a învins pentru că ea nu învinge într-o singură zi, ci se infiltrează subtil, iar reacția omului de azi în fața ei este râsul, caterinca ieftină, share-ul în masă, după care ea devine normalitate. Nu vom ști ziua în care a învins, dar vom ști cauza, o lume fără Dumnezeu va îmbrățișa doar prostia!

Mergi contra curentului, alege înțelepciunea!