Skip to main content

De ce ar trebui să ne plângem

Ne plângem că nu avem spitale și medicamente, dar nu ne plângem că în spitalele din România sunt avortați aproximativ 250 de copii zilnic, cărora li se ia dreptul la viață fără o lacrimă măcar din partea celor care o fac. Plângem că nu sunt spitale, dar facem stadioane de 500 de milioane de euro, pentru distracție avem, pentru suferința altora nu.

Ne plângem că în țara noastră nu sunt bani ca în altele, dar în timp ce un copil are alocația 84 de lei, mii de bătrâni au pensii cu care-și pot lua doar medicamente, orfanii și văduvele nu au niciun sprijin, în țara asta din bugetul de stat se fură și se risipesc miliarde.

Ne plângem că nu avem autostrăzi, dar uităm că drumurile noastre nu duc spre casa săracului, spre casa văduvei și spre orfelinatele unde plâng zi de zi suflete nevinovate, ci duc tot mai mult spre Mall-uri și locuri de distracții egoiste.

Ne plângem că nu avem educație bună în școli, dar milioane de case în care cresc milioane de copiii sunt pline de bătăi, înjurături, vicii, părinți despărțiți, copii abandonați la televizoare și pe internet, uitând astfel că nu școala ne educă copiii, ci noi părinții.

Ne plângem că ne împuținăm ca popor, că am fost 24 de milioane și mai suntem 19, iar de la an la an scădem tot mai mult, însă uităm că tinerii nu mai întemeiază familii pentru că azi e mai la modă să numeri partenerii de sex pe care i-ai avut decât să numeri anii petrecuți cu persoana căreia ar trebui să-i fii credincioasă.

Haideți să ne plângem de ce ar trebui să ne plângem cu adevărat, să plângem păcatele acestui popor, ale noastre ale tuturor și atunci se va schimba ceva în bine.

Doamne ajută!

*Text: Plângerile lui Ieremia 3:39-41

Blestemul pierderii indentității sexuale și de orice fel

Știrea care a zguduit lumea este aceea că CEO al celebrului brand Apple anunță că homosexualitatea lui este cel mai mare dar de la “dumnezeu” (am scris cu “d” mic și ghilimele pentru că nu Dumnezeul adevărat i-a dat acest dar, ci altul). Face această declarație, atenție, pentru copiii care nu știu ce sex să aleagă.

Vedeți, Satana scoate în față “Goliații” lui pentru a-l huli pe Dumnezeu. Ce are mai mare, mai influent, mai cu putere și mai cu bani, el scoate în față prin Mass-media și nu numai, însă are și Dumnezeu “Davizii” Lui. Armata Domnului și a Satanei stau față în față, se bucură ei un pic și au gura mare până când scoate Domnul un David și le ia tuturor rânjetele de pe fețe. Tot ce construiesc cu muncă grea Dumnezeu le dărâmă printr-un “copil” chiar (vezi cine a câștigat alegerile în Brazilia – un creștin conservator – un David al poporului său).

Mai aud că e la modă trecerea la o altă specie, unii se simt foarte bine identificândndu-se cu un anume animal. Unii se cred reptile și-și taie urechile, își pun cornițe, își tatuează pielea, își despică limba, își ascut dinții, își tatuează cu negru albul ochilor, alții se cred câini sau ponei.

Acest lucru nu este o binecuvântare, ci conform Bibliei un blestem. Unde am găsit acest lucru în Biblie? Ați auzit de Nebucadnețar? Acest împărat pentru că s-a mândrit și s-a crezut dumnezeu a înnebunit și timp de 7 ani s-a crezut și el animal, a ajuns să doarmă sub cerul liber și să mănânce iarbă ca și boii. După șapte ani Dumnezeu i-a dat din nou luciditate, iar Nebucadnețar s-a smerit, recunoscându-L pe Dumnezeu.

Iată ce a spus când Dumnezeu i-a cercetat mintea: “După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc… Acum eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor… El poate să smerească pe cei ce umblă în mândrie (Daniel 4:34;37)!”

Oare răspund acești oameni în vremea cercetării lor? Oare conștientizează că nu sunt dumnezei și că au un Creator, care i-a făcut într-un fel anume și nu doar pentru plăcerile lor carnale? Scoțându-L pe Dumnezeu din conștiință, din cugetele și viețile noastre căpătăm cele mai crunte malformații ale psihicului.

Să ne rugăm pentru vremea cercetării lor, cât mai mulți să se smerească și să se întoarcă din nebunia lor, transformând blestemul în binecuvântare până nu e prea târziu!

Doamne ajută!

Când Dumnezeu te însemnează cu roșu

Am citit un lucru foarte interesant despre vița de vie, anume că atunci când e culeasă, unii vieri au cu ei și niște vopsea roșie. Aceștia culeg ciorchinii de pe mlădițele roditoare, dar pe cele neroditoare le însemnează cu acea vopsea roșie, ca atunci când vița nu mai are nici struguri și nici frunze să știe care trebuie tăiată.

Hristos ne zice că Dumnezeu face cu oamenii cam la fel. Cine nu rămâne în El nu aduce roadă (dragoste, bunătate, înfrânare, bucurie, dărnicie, etc.), astfel că după un sezon neroditor El îndepărtează pe cei ce se dau drept parte din viță dar nu sunt.

Unii se pot juca de-a creștinismul, dar Dumnezeu nu se joacă de-a vierul. Blestemul nerodirii, risipirii resurselor lui Dumnezeu, e un păcat la fel de mare ca toate celelalte. Dacă Dumnezeu ți-a dăruit ceva și tu nu folosești acel ceva spre slava Lui, va veni vremea să ți se spună: “În veci să nu mai dea rod din tine.” Acesta este motivul pentru care vedem așa de mulți oameni prin Biserici și așa de puțină eficiență, creștini mulți, dar roadă puțină.

Creștinii neroditori sunt ca și mlădițele tăiate, încing atmosfera, dar nu fac rod. Să ne ajute Tata să rămânem în Hristos! Cum? Ni se spune clar că al Domnului cuvânt ne curățește, nu ne curățește de tot din viță, ci doar astfel încât roada să nu fie pătată, ci gustoasă pentru oameni și Cer.

Tu cum ai de gând să rodești azi? Ai un plan, pe cine vrei să ajuți? Pe cine vei face să-i mulțumească lui Dumnezeu că exiști și că vede dragostea Lui în tine?

Grăbește-te că poate este niște vopsea roșie pe tine și trebuie să o scuturi!