Un caz de salvare a unui copilaș dintr-un puț al unei gospodarii din România a făcut înconjurul lumii. Eroul în toată această poveste a fost o fetiță suficient de subțirică și curajoasă pentru a accepta să fie legată cu funii de picioare și băgată cu capul în jos după acel copilaș.
Morala acestei întâmplări este că pentru a salva pe cineva de multe ori este nevoie să intri după el în necazul lui, dar pentru asta înseamnă că trebuie să fii mai puternic decât acel necaz.
Avraam a fost un salvator. Când a auzit că nepotul lui, Lot, a fost luat prins de război a înarmat urgent 318 dintre cei mai viteji robi ai lui și a plecat după acei oameni periculoși, care învinsese alți cinci regi. Avraam nu a stat acasă în cortul lui răcoros și aștepta cu sufletul la gură vești dacă nepotul a fost eliberat sau nu, ci s-a dus personal pentru a-l scăpa.
Moise a fost și el un eliberator. El nu și-a coordonat misiunea dintr-un ”birou” aflat în Madian, ci a trebuit să se ducă după frații lui și să se prezinte în fața celui mai puternic și de temut om din acea vreme, în fața Faraonului, și să-i facă cea mai ”absurdă” propunere: ”Lasa-i pe evrei să plece!” Apoi a avut de înfruntat și pe bătrânii critici ai lui Israel, care nu au dat doi bani pe ciobanul madianit, care era plecat dintre ei de 40 de ani, însă prin puterea lui Dumnezeu le-a demonstrat tuturor că poate și a putut. Dar a îndurat multe pentru că a coborât în necazul fraților lui.
Isus Cristos este Cel mai mare eliberator. De asemenea El nu a stat în confortul Cerului și și-a coordonat îngerii în misiunea de salvare a omului, ci El însuși a coborât printre oameni, în necazul lor, și a avut de a face atât cu blestemul neascultării lor cât și cu sălbăticia păcatului lor. A fost denigrat, a fost acuzat de minciuni grosolane, a fost apoi arestat, bătut, scuipat, umilit în public în cel mai dezonorant mod posibil, a fost biciuit, a fost țintuit pe cruce ca cei mai răi oameni și lăsat să moară acolo de durere, dar a putut. A fost legat cu funiile Cerului de picioare și când a fost tras spre Cer a luat cu El pe mulți, pe toți cei care au acceptat să se prindă de mâinile lui perforate. El încă ridică și azi spre Cer pe toți cei căzuți în puțul blestemat al păcatului.
Acum aș vrea să vorbesc de niște salvatori ai zilelor noastre. Unii aleși de Dumnezeu pentru o misiune foarte grea. Este vorba despre Marius și Ruth Bodnariu. De ce sunt ei salvatori? Pentru că au fost legați de picioare și coborâți în cel mai urât și periculos puț al zilelor noastre. În Cel al despărțirii părinților de copiii. Deși durerea lor este de neimaginat pentru noi totuși știu conform Bibliei că Dumnezeu nu dă peste puteri. Ei sunt puternici pentru că Dumnezeu i-a făcut așa. Datorită suferinței lor o lume întreagă a aflat despre zeci de mii de nedreptăți și milioane de creștini se roagă ca acestea să înceteze. Deja au fost mulți salvați pentru că mulți au fugit în țările de unde au venit ca să-și salveze copiii de cei care pusese deja ochii pe ei. Cunosc personal un caz.
Mii de oameni fug zilnic din calea acestui monstru pentru că Marius și Ruth Bodnariu au avut curajul să-i avertizeze pe toți. Ei încă sunt cu capul în jos și încă coboară spre cei care sunt pe fundul acestei prăpastii, dar când vor fi ridicați, pe lângă cei salvați deja, vor scoate pe mult mai mulți de acolo. Dar nu uitați că cei care trag funiile suntem noi, sunt rugăciunile nostre, iar Cel mai important este că în capătul funiei este Isus Cristos.
Doamne ajuta!
Cu mult drag și prețuire,
Toni Berbece.