Puțini vorbesc despre păcatul îmbuibării, puțini au curajul să vorbească despre înfrânarea în ceea ce privește mâncarea, acum când obezitatea este la tot pasul și tinde să crească și în societatea noastră de la an la an.
Părinții Bisericii, mai cu seamă Ioan Gură de Aur, condamnau mai presus de orice îmbuibarea cu mâncare, spunând că un om care nu se poate infrâna de la mâncare nu se poate înfrâna de la multe alte lucruri, iar cine poate să se stăpânească în ceea ce privește mâncarea, va avea control asupra tuturor celorlalte ispite.
Apostolul Pavel vorbește despre unii a căror dumnezeu a devenit stomacul spunând următoarele: “Dumnezeul lor este pântecele și slava lor este în rușinea lor și se gândesc la lucrurile de pe pământ (Filipeni 3:19)”. Tot Pavel ne spune că unii oamenii care se lasă pradă poftelor carnale și îmbuibării ajung să se poarte chiar ca “vrăjmași ai Crucii lui Hristos”.
Un om care trăiește doar să mănânce și să gâdile firea cu plăceri de tot felul va trăi doar pentru trup, iar acest lucru se va vedea cu ochiul liber. Având gândirea ancorată sus în Cer, avem tendința să mai uităm de trup, lăsându-l să mai rabde, dar când ne gândim doar la pământ ne răsfățăm trupurile ca pe niște “animăluțe de companie”, pe care le îmbuibăm mereu și mereu. Grija noastră fiind concentrată pe trup.
Așadar, haideți să veghem cu toții în ceea ce privește mâncare, eu înainte de voi și cu toții împreună spre o închinare curată spre Dumnezeu și nu spre pântec.
Doamne ajută!