Category: Fără categorie

Când erai în lume mergeai în club, la vreo nuntă sau vreo petrecere unde puteai sta în muzică asurzitoare, stăteai în picioare 7 ore, dansai până dimineața, nu te deranja nici fumul de țigară, nici că țipa vreunul beat lângă tine sau te îmbrâncea vreo doamnă “amețită”. Dar de de când ai venit la Hristos deodată capeți o sensibilitate debordantă, pentru Diavolul îndurai oricât, pentru Hristos toleranță zero. Vreau să înțelegeți că pocăință nu e încă intrarea în Rai și nici transformarea ta într-un dumnezeu de neatins. Nu, ci pocăința este un proces în care ești însoțit de oameni imperfecți, de gălăgie, de muzică cam tare uneori, de stiluri de închinare diferite, de la populară și lăutăria părinților noștri până la worshipul modern al tinerilor rupți din vicii și festivaluri demonice. Stilul de închinare n-a trimis pe nimeni în Iad niciodată, ci inima rea.

Când erai în lume ai suferit răutatea oamenilor, ai suferit poate chiar bătăi, jigniri, înjurături, uneori poate că ai închis ochii la faptul că soțul sau soția te-a înșelat. Dar de ce când vii la Hristos capeți o sensibilitate de nu mai suporți nici o vorbă mai apăsată, darămite vreo jignire. Biblia nu ne spune că în Biserică vom găsi oameni perfecți, ci oameni pe care să îi iertăm, de care să nu ne văităm zi de zi, oameni cărora să le ignorăm vorbele rele, căci și noi am mai vorbit uneori de rău, păcătuind astfel. Dacă nu ai sesizat, Biblia ne spune că dragostea este nevoită să “acoperă totul”, si ca nu împroașcă pe internet totul, de fapt Biblia interzice vehement denigrarea fraților, chiar dacă uneori “ar merita”, defaimatorii ajung în Iad.

Așadar, dacă în lume “ai rupt mesele” și ai tolerat decibeli care îți zguduiau timpanele, nu veni cu așteptarea ca în Biserică să fie liniște de mormânt, căci Biserica uneori este Jalea lui Ieremia, alteori cântecele de veselie ale lui David, alteori doinele de dragoste ale lui Solomon sau alteori zumzetul rugăciunilor fierbinți din camera de sus de la Cinzecime. Uneori îți predică Pavel cel lung la vorbă, alteori Petru cel aspru, alteori Ioan cel blând. Deci, să nu te aștepți ca Biserica să fie locul acela liniștit ca la bibliotecă, căci nu va fi așa, ci e un loc al părtășiei frățești, al ospățului, da, al băutului de cafea și ceai și al vorbei lungi, al râsului și al plânsului. Biserica nu e o clădire cu programe stricte, ci e un loc de rugăciune, de părtășie frățească, de învățătură și de Frângerea Pâinii. Toate acestea înseamnă mișcare, gălăgie, diferențe, forfotă, sunet uneori “deranjant” și da, viață din Hristos. Pavel nu a cerut Bisericii gălăgioase și imperfecte din Corint să își închidă porțile, ci doar să facă lucrurile în dragoste și înțelegere unii față de alții. Când te irită imperfecțiunea Bisericii, ai grijă să nu îți fie dor de gălăgia lumii.

Cu prețuire pentru o Biserică imperfectă,
Toni Berbece

După ce prin harul lui Hristos am slujit vreo 300 de oameni la Palatul Minerului în Lupeni și după ce s-au dăruit aproape 200 de cadouri pentru copilași, extenuat m-am dus să mă odihnesc la familia Pena. Înainte de culcare ne-am pus toți la rugăciune, iar Ruben de doar 2 anișori a venit la mine și și-a pus mânuțele în capul meu și a început să mă binecuvânteze, nu-i înțelegeam cuvintele, dar am simțit un fior de binecuvântare, o pace și o liniște care curgeau prin mânuțele lui. Era de parcă Dumnezeu întorcea înapoi înzecit toate binecuvântările pe care le
oferisem cu câteva ore în urmă. Mă gândeam că Dumnezeu a ales cea mai pura ființă ca să mă binecuvânteze. Nu pot descrie ce am simțit, pe Hristos într-un prunc de 2 anișori.

Morala cea mai utilă este că ai noștri copii vor face ceea ce văd la noi, Ruben a văzut cum tati și mami, cum fratele Toni, se roagă și transmit binecuvântări prin punerea mâinilor peste oameni, a văzut că așa ne binecuvântăm și a început să facă la fel, iar de gestul lui de copilaș s-a folosit însuși Hristos, căci am simțit toată pacea Cerului. Iata de ce a zis Hristos: “Dacă nu veți fi ca niște copilași nu veți intra în Împărăția Cerurilor!” Mâinile care se împreunează la rugăciune nu vor mai învăța să fure, să lovească, să facă rău, ci vor avea harul lui Hristos de a vindeca, de a elibera și de a face bine. V-ați gândit că mâinile se sfințesc când se unesc la rugăciune? Iar cu cât mai devreme cu atât mai bine. Puneți-vă copiii la rugăciune și va veni ziua în care vindecarea, binecuvântarea, eliberarea și pacea vor veni prin ei. ❤️

“Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi* astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” Iosua 24:15

Cu prețuire,
Toni Berbece

Astăzi, după concertul de colinde și după predică am împărțit cadoute copiilor, însă curând mi s-a comunicat că nu ajung cadourile și că trebuie să împărțim și cadourile pentru evenimentul de la Craiova de mâine. Au venit cu 100 de copii mai mulți. Am luat decizia rapidă de a da tot ce avem la noi. Întrebarea este: merită acești copii acest efort? Merită din plin! Când predicam despre “întunericul de afară”, adică despre Iad, am întrebat unde vor merge cei ce nu acceptă salvarea prin Hristos, imediat mi-a răspuns un copil de 6-7 anișori, a strigat să se audă în toată sala: “În întunericul de afara!” Strigătul fetiței a făcut cat toată predica, am simțit un fior pe șira spinării, glasul copilului a răsunat ca o mustrare divină. Iată de ce merită! Sămânța Cuvântului pusă în acești copii va rodi veșnicia!

Deci mâine trebuie să mai cerem de la București încă 100 de cadouri făcute, dar ne rămân vreo 500-600 de cadouri de făcut pentru copiii din Călărași pentru 13 decembrie.

O altă experiență a fost când un frate a văzut că un copil a “furat” un cadou pentru frații lui de acasă. S-a mâniat și a vrut să îi tragă o mustrare puternică, dar s-a potolit instant pentru că și-a adus aminte că pe când era în Italia, a furat un ou de ciocolată din Biserica Catolică. Oare cine i-a adus aminte de acest furt? Oare nu Duhul Sfant, la fel cum i-a cercetat pe cei cu pietre gata să o execute pe femeia prinsă în preacurvie? Exemplul a fost extraordinar, când suntem gata să-i executăm pe alții, Duhul Sfânt ne aduce aminte de păcatele noastre.

Dacă dorești să susții atât oferirea de cadouri la toți acești copii (vom mai vizita câteva sute în zile următoare), cât și susținerea echipa slujitoare (peste 20 de voluntari sunt implicați în acest turneu) o poți face aici:

RO08INGB0000999906461937
Asociatia Centrul Crestin Profides
C.I.F. 36766530
Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

https://bisericaprofides.ro/donatii

“Ai grijă de legiuitorul Zena şi Apolo, să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru călătoria lor.
Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile grabnice şi să nu stea neroditori.” Tot 3:13-14

Cu prețuire,
Toni Berbece