Category: Fără categorie

Ieri a venit la slujbă un adolescent cu o rudă de-a lui, acea rudă a venit să mă anunțe că nepotul pe care l-a adus e rebel, plin de vicii și că are și un briceag cu el, pe care n-a vrut să-l lase acasă. Mai întâi a înștiințat echipa de securitate să fie cu ochii pe el, apoi m-a anunțat și pe mine. Mi-a zis că l-a adus din disperare pentru că efectiv mai nimeni nu se înțelege cu acel tinerel. Chiar înainte de slujbă m-am dus la el, stătea în Biserică cu căștile pe urechi și cu ochii în telefon, însă l-am privit și tratat cu toată dragostea, i-am cerut voie să fac o rugăciune de binecuvântare pentru el apoi am plecat să încep slujba.

Cine credeți că era primul în rândul celor care doreau să stea de vorbă cu mine la sfârșitul slujbei? Chiar acest tinerel “rebel”, a venit acolo cu sufletul pătruns de Cuvântul lui Dumnezeu, a venit cu chipul și atitudinea total schimbate. Era altă persoană, Duhul Sfânt lucrase deja la inima lui. Mi-a mărturisit că vrea să se lase de toate păcatele, că vrea însă că nu poate, că trebuie ajutat. I-am dăruit o Biblie (prima lui Biblie personală), l-am învățat cum să se roage, cum să lupte, să aibă încredere, să aibă răbdare că pocăință este un proces. La sfârșitul rugăciunii mi-a zis că va veni mult mai des, l-am îmbrățișat și a rămas că vom lupta împreună până la capăt.

Am fost din nou uimit de puterea lui Hristos de a schimba vieți atât de repede, ceea ce nu poate face niciun sistem educational (apropo, tinerelul fusese și exmatriculat). Am rămas uimit din nou de cum Duhul Sfânt poate lua un vas spart și să-l facă vas de cinste. O spun apăsat din nou, Biserica este soluția pentru această generație rebelă și plină de vicii. Biblia este calea de a găsi pacea și puterea de a lupta cu toate relele și cu toți demonii. Dacă Biserica ar crede mai mult în puterea Evangheliei ar schimba lumea, însă până și mare parte din Biserică e adormită în nepăsare. Trebuie să ne ridicăm și să proclamăm acest adevăr: Hristos este puterea de a distruge orice păcat, viciu, boală și demon!

“Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea/salvarea fiecăruia care crede…” Romani 1:16

Cu prețuire,
Toni Berbece

Îmi aduc aminte și azi cum vreo 20-30 de peroane ne rugam și chemam aceste lucruri pe care azi le vedem și de care ne minunam, ca și când ne-ar fi aparținut de drept. Deși eram o mână de oameni, totuși ceream Marșuri de zeci de mii de persoane și stadioane pline de credincioși. Nu aveam finanțe, nu aveam relații, nu aveam mulțimi, dar Îl aveam si-L avem pe Dumnezeu, care le are pe toate în vârful degetului Sau.

Îmi aduc aminte când am avut prima întâlnire pentru Trezirea Natiunii de pe National Arena, am plecat doar cu credință ca resursă, mă bazam doar pe Hristos. Când le-am povestit ce plan măreț are Dumnezeu pentru România și câte suflete va salva, unii dintre cei din instituție mă priveau cu ochii umezi, impresionați de visul măreț de a vedea atât de mulți creștini împreună lăudându-L pe Hristos. La a treia ediție eram deja ca la o slujbă pe cel mai mare stadion al țării. Ne simțeam ca acasă, iar timp de 5 ore au sunat laude și rugăciuni ca și când eram acolo dintotdeauna. Cine a făcut posibil acest lucru? Doar Hristos!

La primul Marș am simțit efectiv că Dumnezeu a trimis îngeri să mărșăluiască cu noi. La ora 15:30 eram câteva sute de oameni în Piață Universității, iar la 16:00 când am plecat spre Piață Victoriei eram deja peste 10.000, iar uimirea cea mai mare am văzut-o la la domnul colonelul de jandarmerie care m-a întrebat: “Domnul Toni, de unde i-oști scos?” Iar eu i-am răspuns simplu dar plin de incredere: “Nu eu, ci Dumnezeu!” Dacă încă vă întrebați cine stă în spatele tuturor acestor lucrări răspunsul este unul singur: DUMNEZEU! Iar El își va duce planul și ceea ce a început la bun sfârșit. Vom vedea lucruri mai mărețe decât acestea.

Dacă și tu ai o cauză, o dorință, un vis, o problemă, crede și cere ca și când soluția ar exista deja și e la îndemâna ta oricând. Cheamă cu credință lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi (România 4:17).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Prima vizită împreună la Paris a fost acum 18 ani, eu lucram la o firmă care m-a trimis în instrucție la cursuri în capitala iubirii. Din diurnă și din salariu i-am cumpărat bilet și Gabrielei să vină în ultimul weekend al șederii mele la Paris. Îmi aduc aminte că șefa companiei m-a întrebat: “Nu dai cam mult să îți iei și soția cu tine?” Era într-adevăr un salariu destul de mare plus diurna cât încă un salariu, dar aș fi dat și un milion de euro doar ca să fiu cu ea, să împărtășesc orice plimbare, orice vizită, orice priveliște, orice mâncare doar cu ea. Îmi aduc aminte că nici n-am vrut să văd aproape nimic din Paris până n-a venit ea. Așa am rămas și după 18 ani, împărțim totul, de la bucurii până la necazuri. Nu putem dormi separat nicio noapte, nu putem tăcea unul față de altul nicio clipă, nu ne putem separa în ceartă sau indiferență niciun ceas. La noi sufletele chiar s-au lipit, iar trupurile se atrag ca doi magneți în permanență.

Am auzit o explicație tare frumoasă la Charlie Kirk, cum că bărbatul la nuntă se îmbracă ca la înmormântare, în costum negru, pentru că el trebuie să fie cel care moare față de poftele și plăcerile sale ca să o slujească pe soția lui. Hristos a spus același lucru, că bărbatul trebuie să-și iubească soția cum și-a iubit Hristos Biserica și s-a dat pe sine pentru ea. Când Mântuitorul nostru ne dă această poruncă vă dați seama cum ar trebui să ne iubim soțiile? Mă uitam la un video cu un tip din altă religie care comunica cu soția lui printr-o tablă de scris, doar așa avea “dreptul” să-i vorbească și mă gândeam la influența binecuvântată a creștinismului asupra familiei. Ce har să fim creștini. Biblia zice că cel care va lăsa pe mama și tata și orice altceva pentru soție trebuie să fie soțul. Dacă el dă această pildă de sacrificiu și iubire va fi urmat cu sfințenie de soția lui cu siguranță.

Închei cu o mustrare pentru “creștinii” noștri de 2000 de ani, românii noștri care încă sunt pe primele locuri în Europa la bătut femei, se zice ca una din 3 femei este bătută. Degeaba faci semnul crucii cu aceeași mână cu care îți plesnești soția, degeaba pupi icoane cu aceleași buze cu care o blestemi și o înjuri. Degeaba mergi 15 ore la coadă la moaște dacă când te îmbeți mai apoi îți bați toată casa de la soție la copii. Degeaba ai duhovnic și bei apă sfințită dacă umbli la amante și la prostituate. Nu uita creștine ca adevăratul creștin nu își bate nevasta, n-o jignește, n-o înșeală, ci o iubește cum și-a iubit Hristos Biserica. Haideți să fim creștini, abia apoi să ne lăudăm cu acest nume sfânt!

Cu prețuire,
Toni Berbece

P.S Maine [19.10.2025] ne puteti asculta in Capitala Iubirii de la ora 14:30 la adresa: 287 Rue Marc Sèguin 77190 , Damarie les Lys, Paris, France