Category: Fără categorie

Cineva a pus poza aceasta pe o pagină de satiră pentru a mă batjocori. Au urmat o droaie de mesaje hulitoare, dar eu văd altceva în poza aceasta. Încă de mic copil am simțit chemarea de a cânta pentru Hristos și de a vesti Evanghelia. Îmi aduc aminte că mama m-a dus la Biserică, iar la acea slujbă am avut o viziune în care m-am văzut un predicator adult, predicând în fața unor mari mulțimi. I-am spus mamei că voi fi predicator, că așa mi-a arătat Dumnezeu. Deoarece mi-a plăcut școala tata a vrut să mă facă inginer, iar mama doctor sau avocat. Dar eu le-am spus “nu”, Dumnezeu mi-a arătat ca voi fi vestitor al Evangheliei. Așadar am ales Institutul Teologic și studierea Scripturii cu sârg.

Am simțit chemare și spre muzică, știind ca-L voi sluji mult pe Hristos prin muzica. M-am înscris singur la vârsta de 12 ani la o școală de muzică aflată la o oră jumătate distanță de casă, acolo domnul Goilă (profesor de oboi) m-a luat sub grija sa și a fost ca un tată pentru mine. Am început să compun de la vârsta de 14 ani (Aș da orice – Profides este una dintre piesele timpurii). Deși am primit oferte de la Trustul Antenelor, de la Vocea României si altele am refuzat totul pentru ca i-am promis lui Hristos ca voi folosi vocea exclusiv pentru lauda Sa și pentru a promova valorile creștine.

Degetul ridicat și încrâncenarea din privire m-au caracterizat mereu, dar au fost mereu îndreptate spre mine și apoi spre alții. Am fost cel mai critic cu mine însumi și nu mi-am permis niciun păcat, am urât păcatul chiar din pruncie, luptând cu poftele tinereții și cu tot ce mă putea distrage de la a predica Evanghelia cu puterea sfințeniei. Hristos m-a ridicat din orice slăbiciune și din orice cădere, m-a pus mereu acolo unde mi-a arătat în viziune pe când eram un copil, m-a pus la altarul Sau să predic Evanghelia, a fost alegerea Lui pentru mine, iar eu am respectat-o și iubit-o. Pot spune cu umilință că mă caracterizează aceste cuvinte spuse de Apostolul Pavel:

“Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc, şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” 1 Corinteni 9:16

“Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.” 1 Corinteni 9:23

“În ceea ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu, faţă de lume!” Galateni 6:14

Slavă lui Hristos pentru toate!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Când am citit fericirile rostite de Hristos mi-am dat seama că fericirile sunt în direcția opusă de cum le propune lumea. Hristos zice: Ferice de cei săraci în duhul, adică nu “șmecherii”, nu “mafioții”, nu “lăudăroșii” și “vedetele” lumii sunt cei aplaudați de Cer, ci cei mai smeriți și cei mai neinteresați de lume sunt cei mai fericiți. Cu cât alergi după faimă cu atât ajungi mai sărac și trist, dovadă sunt vedetele care se luptă cu paparazzi în fiecare zi și care nu pot ieși pe stradă liniștiți.

Ferice de cei ce plâng, deci nu râsul te face cu adevărat fericit, ci când plângi cu cei ce plâng, când te apleci spre sărman, spre văduvă, spre orfan, atunci simți cea mai mare bucurie, îmi aduc aminte că ultima poză cu liderul unei trupe celebre, care s-a sinucis, a fost o poză cu el râzând. Râsul ascunde de multe ori un suflet depresiv și trist, dar când plângi cu cei ce plâng simți adevărata împlinire. O lume egoistă este o lume depresivă.

Ferice de cei blânzi, ei moștenesc pământul, deci nu bătăușii, violenții, cuceritorii, hoții și corupți moștenesc pământul, ci cei blânzi, care nu ar da o palmă pentru o palmă de pământ. E dovedit că cei blânzi trăiesc mai mult și se bucura de moștenirea lor. De curând a murit un miliardar că a înghițit o albină, uneori sfârșitul vine în cel mai șocant mod posibil, cui i-au rămas miliardele pentru care s-a mâniat atât de des să le procure?

Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați. Adevărata sațietate vine din hrănirea cu neprihănire și nu cu mizeriile lumii. Drogurile, alcoolul, tutunul și toate viciile crează o neîmplinire și mai mare. Dar cei neprihăniți se satură din lucrurile simple și curate ale vieții.

Ferice de cei milostivi căci ei vor avea parte de milă și de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu. Nu cei ce sunt ortodocși, catolici, penticostali sau baptiști sau de alte religii vor vedea automat pe Dumnezeu doar că au o etichetă religioasă, ci cei cu inima curată. Religia cea mai sigură e cea care te învață și te ajută prin Hristos să ai inima curată. Religia care te face un hrăpăreț violent e falsă.

Ferice de cei împăciuitori și de cei batjocoriți pentru Dumnezeu, și unii și alții își au rasplata, cele mai sigure și bogate conturi sunt în ceruri, Cerurile au străzi de aur, știai? Casele sunt pline de pietre scumpe și totul va fi gratis, acolo nu se pun taxe de 40% pe tot ce mișcă, nici nu se îngroașă facturile la curent (Hristos e soarele nostru), acolo o veșnicie vom sta pe gratis în cele mai luxoase și minunate condiții, dar până atunci se plânge, se transpiră, se jertfește și chiar se moare pentru Hristos.

Vrei fericire? E în direcția opusă a lumii.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Bucureștiul a fost ieri sub un asalt al pacatului, mii de oameni au ieșit să își afișeze stricăciunea morală, să se laude cu păcatele lor exact cum zicea Apostolul Pavel in Romani 1:32 “Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Însă noi, copiii lui Dumnezeu, am ieșit să ne cerem iertare lui Dumnezeu și să strigăm și noi ca Hristos: “Tată, iartă-i caci nu știu ce fac!” Ei cred ca aduc pace și dragoste, dar de fapt știm din Scripturi ca păcatul aduce război și moarte, căci plata păcatului este moarte, însă Hristos ne poate salva de la moarte prin Jertfa Sa.

Dacă noi vom tăcea, “pietrele” vor vorbi, însă va fi prea târziu pentru toți când “pietrele” vor vorbi. Uneori “pietrele” sunt ultima strigare înainte de mânia lui Dumnezeu. O Biserică adormită este complice la decăderea societății, este practic aprobatoarea desfraului. În cetățile arse cu foc și pucioasă nu toți erau practicanți ai desfraului, dar toti asistau și-l aprobau. “Liniștea nepăsătoare” a fost un păcat în cetățile nimicite de Dumnezeu. Unii au ars pentru curviile și necurățiile lor, iar alții pentru “liniștea lor nepăsătoare” (Ezechel 16:49). Cred ca Biserica nici nu realizează în ce stare se află când e indiferentă și nu iese să mijlocească și să fie mărturie pentru cetate. Realizezi tu nevoia de mijlocire și sfințire? Realizezi tu cât este de important să existe acei mijlocitori, oameni neprihăniți, care au lipsit din Sodoma și Gomora?

Îi mulțumesc în schimb lui Dumnezeu pentru miile de crediciosi care au veniți în Piața Victoriei din toată țara și chiar din Diaspora, au fost reprezentanți din multe județe și din multe țări din Europa. Am plâns pentru păcatele națiunii și apoi Duhul Sfânt ne-a luminat fețele cu slava lui Hristos. Am trăit momente de cer, bucurie duhovnicească negrăită. Slavă lui Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece