Category: Fără categorie

Zilele trecute am vizitat o doamnă care a trecut de ceva timp prin ceea ce noi numim Covid 19. O gripă pe care a dus-o fără spitalizare, abia după ce în mare parte simptomele au trecut a fost sunată și întrebată dacă are nevoie de spitalizare. A acceptat-o pentru mai multe investigații și crezând că va fi mai protejată, însă a început un mic tărăboi. În primă fază a fost plimbată cu ambulanța prin București, ambulanță care a mai adunat câțiva bolnavi și în cele din urmă a urmat spitalizarea, care a presupus câteva pastile pe zi, doamna aceasta a descris experiența în felul următor: “A fost un iad…” Poate că în cazul unora a fost mai bine, dar în acest caz a fost teroare.

Problema cu sistemul sanitar din România este că a ajuns în perioada aceasta de pandemie ca o internare să fie mai de temut decât o condamnare la închisoare. Aud expresia: “Să te ferească Dumnezeu să mergi acum la spital!” De aceea există mii de bolnavi, care de frică nu merg la spital, iar sitiația lor se agravează drastic. E panica aceasta că îți iau libertatea, telefonul, rudele nu te pot vizita, iar tu poți să mori ca un câine singur și nici de o înmormântare demnă nu ai parte.

Întorcându-mă la această doamnă, teama propagată în jurul acestui Covid prin media a adus-o într-o situație drastică din punct de vedere psihic. Efectiv frica i-a slăbit mintea, iar demonii au profitat. Oamenii care au văzut-o, unii dintre ei nu prea duși la Biserică, chiar au spus că a intrat un duh rău în ea care o chinuie. A vrut să își ia viața de câteva ori, iar epuizarea fizică a făcut-o să nu-și mai poată ține nici capul pe umeri, să nu mai poată deschide ochii și nici să vorbească cursiv. De ce? Pentru că astăzi oamenii când au o mică durere în gât deja se gândesc la moarte, la insuficiență respiratorie, la masca de oxigen, la carantină, izolare și la moarte. Prin mintea omului răcit trece acest scenariu care-l poate distruge. Dacă nu spui “nu” fricii ajungi să-ți poți pierde mințile. După o rugăciune de vreo trei ore, această femeie a fost eliberată de teamă, mintea ei a revenit la normal, totul era pe psihic, demonii o chinuiau, îi spuneau să-și ia viața și să termine cu suferința. Însă Hristos a învins acolo unde doctorii și medicamentele n-au mai putut.

Sfatul meu este să nu deschideți porți fricii, indiferent prin ce veți trece. Nu mai puneți răul înainte, nu cedați în fața veștilor rele, nu vă induceți psihic insuficiență respiratorie la cea mai mică răceală și tuse. Mintea omului poate agrava o boală până la moarte chiar. Protejați-vă mințile prin credința în Hristos!

“Duhul omului îl sprijină la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?” Proverbe 18:12

Cu prețuire,

Toni Berbece

Prima funie care se rupe este funia relației cu Dumnezeu. Doi soți care se ceartă și-și aruncă cuvinte jignitoare unul altuia, doi soți care țipă unul la altul și își aruncă reciproc regretul că s-au căsătorit nu mai pot veni în unitate înaintea lui Dumnezeu, se simt rușinați să se mai roage împreună, de obicei nici nu se mai rogă și atunci Satana a profitat, a luat vlaga spirituală a familiei. Apoi ne mirăm de ce demonii de ură, de neiertare și de divorț își fac apariția și nu mai pleacă. De aceea trebuie să veghem ca cearta să nu rupă funia relației cu Dumnezeu. Familia trebuie oricând să fie gata să înalțe rugăciune puternice în pace și liniște pentru a fi ascultate.

A doua funie este funia psihico-emoțională. Cearta reușește “performanța” de a deconecta doi oameni, indiferent cât de mult s-au iubit înainte, de aceea aud tot mai des: “Pe cât de mult îl iubeam, pe atât de mult îl urăsc!” De ce? Pentru că cei doi au lăsat ca cearta să-i detașeze psihic și emoțional. Și-au tăiat această funie atât de importantă a relației. De aceea trebuie să nu lăsăm ca cearta să taie această conexiune. Vegheați pentru ca a voastră legătură psihică și emoțională să fie consolidată prin iubire și nu ruptă prin cicăleală, reproș, iritare, amărăciune, nemulțumire și alte porți deschise.

A treia funie este funia atracției fizice. Un cuplu în care cearta apare zilnic este un cuplu care și-a rupt funia aceasta a bucuriei trupești. Mai ales femeia nu poate avea niciun fel de atracție fizică față de un soț mânios, certăreț și rece. Funia atracției fizice odată tăiată prin ceartă produce un dezechilibru imens, apare o și mai mare tensiune în relație, iar totul se prăbușește ca un pod din funii făcut peste o prăpastie. Dacă una s-a rupt podul nu mai e stabil. Odată ce prin ceartă ai rupt funia atracției fizice față de partener, Satana îți aduce alte persoane cu care să te ispitească și prin care să te mintă că vei fi fericit.

Spune nu certurilor din familie pentru că așa cum spune Scriptura: “Cine iubește certurile iubește păcatul…” (Prov. 17:19).

Cu prețuire,

Toni Berbece

Abuzeză de post și rugăciune și nu va abuza de tine pofta rea a firii. Nu va mai găsi Satana niciun centimetru din carnea ta în care să-și pună viermele păcatului cu care să roadă ca în putregai. Vei fi sfânt și cu carnea, nu doar cu duhul.

Abuzează de Scriptură și nu va abuza de tine îngrijorarea, frica, depresia, anxietatea, panica și gândul rău. Memorează versete pentru a avea cu ce să-i răspunzi Ispititorului cum și Hristos i-a răspuns doar cu Scriptura.

Abuzează de iubire și nu vei fi abuzat de ură, iubește fără limită iertând ca un nesătul, vorbind de bine pe oricine ca un surd și orb față de răutatea lumii, dăruiește cu mână largă ca un copil care nu are simțul proprietății și îmbrățișează oricând pe oricine chiar de ți se spune că oamenii poartă “viruși”, Hristos ne-a îmbrățișat pe toți cu tot cu pământ și cu toate bolile noastre. Ne-a vindecat nu de la distanță, ci atingându-ne cu iubire.

Abuzează de credință, roagă-te oricând pentru oricine. Nu te îndoi, pentru că minunile nu se nasc din îndoială, ci din credința aceea nebună care poruncește peștelui să crească la loc după ce s-a rupt din el și pâinii să se umfle cum era după ce s-a mușcat din ea. Prin minune s-a hrănit o mulțime înfometată și tot prin minune se poate hrăni azi un popor flămând după Dumnezeu dar ținut cu dinții la gard de unii care se slujește pe sine și nu sufletele pierdute.

Cu prețuire,

Toni Berbece