Category: Fără categorie

M-a durut să văd că această întrebare vine tocmai de la oameni care citesc Biblia și totuși nu au înțeles care-i treaba cu minunile și vindecările. Voi da un răspuns pentru cei care, oarecum batjocoritor, abuzează de această întrebare și o postează peste tot, deși nu pe mine vreau să mă apăr, ci credința tuturor în puterea lui Dumnezeu. Pentru că El se poate folosi și de un copil ca să vindece, dealtfel de credința oricui se poate folosi. Oare câte mame nu sunt de fapt niste vindecătoare prin rugăciunile lor? Deci, noi toți copiii Lui ar trebui să fim vindecători.

Răspunsurile mele conțin și niște întrebări. A vinecat Isus toți leproșii din Israel? Nu, ci doar pe câțiva. De ce? Pentru a-și arăta gloria și puterea nemărginită când a hotărât El și când i S-a cerut. I-a înviat Isus pe toți cei care mureau în Israel pe vremea Lui? Nu, ci știm doar despre doi, pentru că scopul Lui nu a fost să ne dea nemurirea aici, ci dincolo. Dar a înviat câțiva pentru a-și arăta stăpânirea asupra Locuinței morților. A vindecat Isus pe toți bolnavii de la Betesda? Nu, ci doar pe unul. De ce? Pentru că așa vrut El, l-a ales de fapt pe cel mai nenorocit dintre ei, pe unul care aștepta de 38 de ani.

Continui cu Apostolii. Au vindecat aceștia pe toți bolnavii din Israel? Nu, nici măcar pe toți invalizii care cerșeau la Templu, știm doar de unul vindecat. Ei au făcut și vindecări în masă, dar nu mereu și nu la o plesnitură de deget, ci când a hotărât Duhul să o facă prin ei. I-au înviat Ucenicii pe toți morții care mureau pe lângă ei? Nu, Ucenicii nu l-au înviat de exemplu pe Ștefan cel omorât cu pietre, dar Petru a înviat-o pe Tabita. De ce el a fost lăsat în mormânt, iar a ea a fost înviată doar Dumnezeu știe. De ce Petru a fost scos din temniță de îngeri, iar Iacov a fost lăsat acolo de aceeași îngeri? Oare nu era Dumnezeu cu el? Ba da. Dar doar El știe de ce. Noi ne supunem voii Lui. Apoi, a întreba stupid de ce vindecătorii nu merg în toate spitalele pentru a-i vindeca pe toți de acolo este de fapt o ispitire satanică la adresa lui Dumnezeu. Nici Isus nu a făcut asta…

Sunt pandemii, sunt situații de foame și de criză în care copiii lui Dumnezeu se supun voii lui Dumnezeu. Ei pot vindeca pe cei în dreptul cărora le dă Duhul putere și autoritate să vindece sau nu pot vindeca pe nimeni. Robinetul vindecării și voia sunt la Dumnezeu, nu la copiii Lui. Și marele vindecător și făcător de minuni Elisei s-a aflat pentru câțiva ani într-o cetate asediată în care femeile ajunseseră să-și mănânce copiii, iar oamenii adunau găinaț să-l prepare. Cel care putea face uleiul să curgă nelimitat și făina să nu se mai termine nu a făcut minunea aceasta cu mulți, ci doar cu câțiva. De ce? Pentru că așa a vrut Dumnezeu, iar când El judecă, toată lumea tace și se supune. Și totuși voi credeți că Dumnezeu nu alege să-i vindece pe unii și în vremuri de pandemie. Pe cine și prin cine? E treaba Lui!

Deci, da, vindecători sunt și azi cu duiumul și chiar tu poți fi unul dacă ai credință!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am plâns și m-am întristat când am părăsit sala Bisericii înainte de această carantină în care nu ne mai putem aduna om cu om. Am plâns, pentru că deși abia terminasem slujba, mi se făcuse deja dor de frații și surorile mele, să cânt cu ei, să mă rog cu ei, să studiem Biblia împreună, dar tot Biblia ne spune că prin întristarea feței inima se face mai bună (Eclesiastul 7:3).

Am plâns când am privit înmormântările unor oameni dragi, care au plecat acasă, am plâns cu familiile lor, dar am nădejdea că prin întristare, noi cei care rămânem, vom avea inima mai bună. Vom realiza ce trecători suntem, ne vom iubi, îmbrățișa, ierta, accepta și dărui unii altora mai mult.

Mi-a spus și un domn, care îmi e ca un tată, că și el a plâns, s-a gândit că acest virus îi poate aduce și lui sfârșitul și a plâns, dar mai important de atât este că și-a pus viața în rânduială, s-a cântărit și a scos afară lucrurile cu care s-a gândit că nu poate să meargă înaintea Creatorului, lucru pe care cred că l-am făcut cu toții. Iată că întristarea ne face inima mai bună, mai curată, mai liniștită.

Lumea a râs prea mult și din râs a dat în nebunie, într-o inimă prea liniștită și prea nepăsătoare față de tot și toate. Eclesiastul spune atât de limpede: “Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spionilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune” (Eclesiastul 7:6). Lumea a râs și din râs a dat-o în destrăbălare, iar întristarea care a venit acum peste întreg pământul ne va face să medităm la noi, la cine suntem, la ce am făcut, la ce am ajuns, la ce am uitat, la ce trebuie să ne întoarcem…

Dumnezeu le spune Bisericii Lui și tuturor oamenilor: “Adu-ți aminte, dar, cum ai primit și auzit. Ține și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine” (Apocalipsa 3:3)!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Dumneavoastră ați afirmat și ați dat de înțeles total eronat că nimeni nu a descoperit nimic prin rugăciune, că rugăciunea de fapt ar stopa lumea din evoluție, că rugăciunea ar fi proprie oamenilor proști și că dacă ne oprim din rugăciune de fapt ne apucăm de treabă. Apoi, neinspirat, l-ați dat exemplu pe Pasteur, cum că el ar fi făcut descoperiri în medicină/biologie (bacteriologie) pentru că, oarecum, n-ar fi avut legătură cu Dumnezeu și rugăciunea. Ați ales cel mai nepotrivit exemplu, pentru că tocmai acest om a afirmat că știința l-a apropiat de Dummezeu, iar Dumnezeu de știință și de descoperirile sale. Pasteur este cunoscut ca unul dintre cei mai mari creștini ai secolului al XIX-lea, un om al rugăciunii.

Primul cuvântul care vă caracterizează este rebeliunea, rebeliune față de Dumnezeul căruia îi respirați aerul atât de des când vă agitați ca să-i negați existența. Lev Tolstoi spunea că ateul care se întreabă dacă există Dumnezeu ar trebui să se întrebe mai întâi dacă el există, pentru că evidența existenței lui Dumnezeu este la fel de pregnantă ca existența celui care-L neagă.

Al doilea cuvânt este ura, ura față de creștinii care uneori vă ascultă dându-vă încă o șansă și încă o șansă, dar se pare că fără rezultat. Recunosc că uneori v-am ascultat emisiunile radiofonice, deși știam de sila dumitale față de creștini. Aș vrea să știți că dacă aveti priză la public în România este pentru că sunteți îngăduit și ascultat tocmai de oamenii pe care-i jigniți iar și iar si pentru că uneori aveți un simț civic, care vine tot de la Dumnezeul pe care-l negați. Dacă nu am fi un popor tolerant, tocmai pentru că suntem un popor cu rădăcini creștine, emisiunile dumitale despre biciclete, poluare și alte lucruri pieritoare ar fi de mult apuse.

Ultimul cuvânt este nebunia, da, îmi permit să folosesc acest cuvânt pentru că Biblia spune clar că “Nebunul zice în inima lui: Nu există Dumnezeu!” (Psalmul 14:1). Iar aici este vorba despre cea mai periculoasă nebunie, cea mai distructivă. Este acea nebunie care aruncă veșnicia la gunoi. Este acea nebunie care îl deposedează pe om de orice bun simț față de Autorul și Stăpânitorul a toate. Nebunia aceasta nu este de internat în spitalele pământești, aici bănuiesc că veți trece de toate testele psihologice, ci având nebunia aceasta nu veți trece tocmai testul final, adică testul vieții veșnice. Nu uitați că în fața morții și dincolo de ea nu există atei.

Mă rog să vă reveniți, să acceptați că sunteți doar “o masa de atomi” cu puțintică conștiință de sine în marele Univers al lui Dumnezeu și totuși El vă iubește și vă vrea veșnic în compania Lui. Într-o zi veți sta înaintea Stăpânului și veți da socoteală nu doar de fiecare faptă, ci și de fiecare cuvânt care v-a ieșit pe gură.

Mă folosesc la final de o vorbă mare de-a lui Luis Pasteur: “Fericit este acela care are în sine un ideal de frumuseţe şi căruia i se supune: ideal artistic, ideal ştiiţific, ideal patriotic, ideal al VIRTUȚILOR EVANGHELICE! Acestea sunt izvoarele de unde ies gânduri mari şi fapte mari. Toate sunt luminate de reflectarea infinitului. Nu vă lăsaţi molipsiţi de scepticismul sterp care ponegreşte, să nu vă pierdeţi curajul în ceasurile de mâhnire când bântuie câteodată o ţară.” Doar scepticii care-i molipsesc pe alții cu sterpiciunea lor fac o artă din ponegrire. Vă rog, nu-i mai ponegriți pe creștini, dând dovadă de sterpiciune!

Dorindu-vă tot binele,

Toni Berbece