Category: Fără categorie

Imaginați-vă că la intrarea în fiecare Biserică e un detector din acela ca la aeroport, dar care să nu detecteze metalele, ci ipocrizia celor care vin să ridice mâinile la închinare, aceleași mâini care se vor grăbi după slujbă să dea click pe filme spurcate, să fure, să lovească și să facă tot felul de alte păcate. Să detecteze și gurile care cântă “Înalț un Aleluia!”, dar care mai apoi spurcă, blesteamă, drăcuiesc, bârfesc, vorbesc de rău și denigrează.

Ce-i lipsește azi Bisericii este acest “detector de pocăință falsă”, Ioan Botezătorul îl avea. El scana omul cu ochii luminați de Duhul și când vedea câte un ipocrit striga “Pui de năpârcă…”. De ce era atât de dur? Pentru că dacă ai tupeul să-L fentezi pe Dumnezeu ești un om periculos, care nu ai frică de nimeni și ești gata de tot răul din lume.

Biserica nu e făcută ca să fenteze justiția mafioții, politicienii și orice alt condamnat penal, Biserica nu e ca să le mai spele din imagine și să creadă toți că “s-au cumințit”, când ei știu că nu s-au schimbat. Biserica nu e locul în care lacrimile sunt deconectate de inimă, cine plânge la predică, dar apoi păcătuiește zâmbind, este de fapt un bocitor sau o bocitoare profesionist/ă, care ar face bani mulți la orice priveghi.

Fiecare Biserică are nevoie de un Ioan Botezătorul la ușă, să stea acolo și să nu le permită ipocriților să se identifice cu Biserica și să-i pângărească numele și Capul ei, pe Isus Cristos. Biserica Primară era un loc atât de sfânt încât Biblia ne spune că cei care nu aveau de gând să se lase de păcate nu îndrăzneau să vină la Biserică doar de fațadă sau în vizită, mai ales după evenimentul Anainia și Safira. Așadar, fii sincer cu Dumnezeu!

Cu prețuire pentru toți creștinii autentici,

Toni Berbece

Voi sunteți o redută foarte importantă în protejarea copiilor noștri, chiar cea mai importantă după educația de acasă, importanța dumneavoastră este atât de mare încât un copil poate fi salvat sau se poate pierde pe veci datorită sau din cauza dumneavoastră. Curând veți fi atacați de tăvălugul depravării sexuale, curând veți fi chemați de partea răului, a demonilor de pervertire a minților copilașilor noștri. Ce veți face atunci? Veți intra în rândul distrugătorilor sau veți spune nu chiar cu prețul slujbei voastre?

Dacă veți fi mulți și uniți veți birui. Dacă vă veți duce cu toții cu demisia pe masa directorilor sau al Ministerului și veți spune că nu acceptați să ne spurcați micuții, veți birui. Dar dacă veți pleca frunțile, dacă veți fi slabi, dacă vă veți gândi că am fost învinși deja înainte de a lupta, așa va fi. Dar atunci veți da socoteală înaintea celui care-L va distruge pe Satana cu suflarea gurii Lui. Nu răul este veșnic, ci binele. Nu alegeți să faceți răul aici câteva ceasuri și să pierdeți puritatea copilașilor noștri și veșnicia voastră.

Copiii noștri nu vor fi cedați lor, al celor care-i vor spurcați de mici ca să nu mai Îl caute pe Dumnezeu, nu vom permite să fie învățați că s-au născut altfel și că scopul lor este de a fi sclavii unor patimi sexuale. Ei trebuie să fie sfinți, ei sunt ce avem mai de preț, ei sunt cei care au nevoie de noi să-i păzim, fără noi vor fi carne de tun pentru scopurile diabolice ale Diavolului.

Dragi dascăli, cei pe care-i prețuim ca pe niște părinți, cei de care ni se face adesea dor, cei care ne-ați modelat viețile, nu uitați că monștrii aceștia se îngrașă din nămolul lașității noastre. Nu permiteți să vă folosească, nu permiteți să fiți blestemați de copiii care vor crește și care, ca adulți, vor realiza cât râu le-ați făcut pentru că nu i-ați protejat. În Numele lui Dumnezeu vă rugăm, protejați-ne copiii!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ați lipit vreodată două bucăți de sticlă cu superglue? Faceți acest experiment și apoi încercați să le desprindeți. Veți vedea că nici spărgându-le nu veți putea să le separați. Vor rămâne bucăți întregi lipite împreună. Așa este cu unirea a doi oameni prin căsătorie și care mai apoi se despart prin divorț. Vor fi o masă de cioburi separate, dar totuși unite pe ici pe colo, traume peste traume peste tot în jur și în ei. De aceea mai mare decât cancerul în trupul acesta fizic este cancerul în trupul cel nou, format din soț și soție și mai grav este cancerul dezbinării din Trupul lui Cristos, Biserica.

Așadar nu vă grăbiți niciodată să vă faceți rău, divorțul nu-i ceva precum contractul la telefonie, faci portare când dorești. “Portarea” aceasta dinspre un partener spre altul costă enorm și costă pe viață, chiar pe veșnicie. Divorțul nu este o soluție decât pentru infidelitatea unui partener, care a spurcat patul conjugal (și aici poate exista iertare și reabilitare în dreptul celui care se lasă de păcatul preacuriviei, dar depinde de cel trădat). Mă întreabă multe persoane care sunt indiciile când un partener este infidel. Le răspund cam așa:

1. Când partenerul devine agresiv, un soț bătăuș care este în stare să-și bată nevasta nu va avea rezerve nici în a o înșela (a întâlnit și cazuri de bătăușe), respectul acolo oricum este făcut praf. Agresivitatea merge adesea mână în mână cu înșelarea. 2. Când relația intimă este neglijată (cine nu bea apă de acasă sigur bea din altă parte, știm că nevoia aceasta intimă este o nevoie care nu poate fi ignorată). 3. Când partenerul lipsește de acasă dubios de des și când lipsa lui de acasă interferează cu lipsa de interes față de partener (necomunicativ, rece, închis în sine). 4. Dacă știi că partenerul tău este consumator de pornografie, așteaptă-te să capete pofte nefirești care-l vor conduce spre infidelitate. 5. Când își ascunde telefonul și devine foarte secretos…

Închei cu o ilustrație. Preotul Iosif Trifa privea un muncitor care se pusese în genunchi și lovea cu târnăcopul un bolovan masiv, după ce acesta l-a spart preotul i-a spus: “Ce mult aș vrea să sparg și eu inimile celor împietriți!” La care muncitorul îi răspunde: “Se poate dacă lucrați în genunchi!” Concluzia este că adesea inima unui partener împietrit se sparge prin rugăciune!

Cu prețuire,

Toni Berbece