Educația sexuală trebuie să înceapă de la vârsta corespunzătoare începerii descoperirii rolului organelor sexuale, respectiv de la începutul adolescenției, respectiv a pubertății. Nu mai devreme, spre exemplu de la grădiniță sau din clasele I-IV.
Educația sexuală trebuie făcută separat pe genuri, nefiind corespunzător să discuți de exemplu cu băieți despre organele sexului opus de față cu copii de sex opus, atentând astfel la distrugerea inocenței și pudismului unui copil (știu cum eram eu în adolescență când întâmplator se discuta în clasă despre ceva de genul). Copiii ne urmează exemplul, iar dacă ne aud pe noi vorbind fără inhibiții despre organele sexuale ale sexului opus o vor face și ei, astfel ne vom trezi cu o mulțime de copii dezinhibați, care vor fi mult prea devreme dispuși să discute chestiuni sexuale.
Educația sexuală înseamnă să se pună accentul pe înfrânare, controlul autosatisfacției, care trebuie prezentată ca fiind un abuz față de propriul trup și o poartă spre abuzul față de trupul altuia. Când pierzi controlul asupra propriului trup se trece ușor la abuzul față de trupul semenului. Masturbarea nu trebuie prezentată ca fiind un act normal și de dorit, Dumnezeu ne-a înzestrat cu procedee de eliminare naturală. S-a dovedit că abuzul de propriile organe sexuale duce chiar la manie și anomalii psihice.
Educația sexuală trebuie să cuprindă informații despre nocivitatea pornografiei, pornografia fiind principala sursă a poftelor adolescenților care lasă adolescente însărcinate. Pornografia trebuie explicată ca fiind de factură animalică, noi nefiind creați pentru a o consuma, ea fiind o sursă de “dopamină nocivă”, care duce la pofte și frustrări sexuale deviante.
Educația sexuală trebuie să prezinte problema sexului în afara căsătoriei, care este principala cauza a avortului și a bolilor cu transmitere sexuală. Ateismul sau secularismul promovează relațiile intime ca o “jucărie” de care poți abuza oricând, ca o distracție iresponsabilă hollywoodiană, în care actorul principal își satisface poftele cu oricine apucă, fără a ni se prezenta consecințele. Sexual a fost proiectat de Creator ca ceva responsabil făcut exclusiv în cadrul căsătoriei. Când prezinți această plăcere în afara căsătoriei aici e bomba cu ceas care va exploda fie printr-o sarcină nedorită fie printr-o boală incurabilă.
Nu în ultimul rănd, persoanele care ar trebui să predea această materie ar trebui să fie după părerea mea preoți/pastori/psihologi, care, bineînțeles, au noțiuni de morală creștină. Morală creștină care pune accentul nu pe o satisfacere animalică a trupului, ci pe caracter și responsabilitate umană. Plăcere fără responsabilitate înseamnă abuz. De asemenea aceste cursuri ar trebui ținute sub supravegherea unor părinți, care să nu intervină asupra orelor, dar care să se asigure că ai lor copii nu sunt îndoctrinați cu ideologii sexuale nocive și că li se respectă norma morală dorită. Ei vor completa acasă ceea ce consideră că este necesar.
Și pentru că Biblia spune că lumea zace în cel rău, iar oamenii tine spre firea păcătoasă, aceste principii vor rămâne de căpătâi doar pentru creștinii autentici!
Cu prețuire,
Toni Berbece
Unde nu-i Dumnezeu oamenii nu mai au milă nici când “fac dreptate”, ei pun genunchiul pe grumazul unui semen ca pe grumazul unei vite până când acesta își dă suflarea. Nu simt compasiune nici când cel sugrumat cere milă cu ultima suflare de viață. Fără Dumnezeu nu e milă! Pentru 20 de dolari presupuși a fi falși se ia suflarea unui om, pentru că o hârtie cu care poți cumpăra mărunțișuri valorează mai mult decât suflarea unui om. Acesta este materialismul, banul e mai important decât suflarea de viață.