Category: Fără categorie

Începi să te rușinezi cu Cristos atunci când contează mai mult ce gândește familia ta, ce gândesc vecinii și ce gândește soțul sau soția despre El decât despre ce este Cristos pentru tine. Când îți pasă mai mult să nu îți pierzi anturajul sau chiar familia decât pe Cristos, atunci te rușinezi de El și te lepezi repede. Uneori Cristos e vândut mai ieftin decât pe 30 de arginți, e vândut pe o părere. Dacă prietenul/prietena nu-L place pe Cristos e de ajuns pentru unii să-L lepede de la ei. O fată mi-a scris că mama ei i-a zis: “Lasă tu mântuire, trăiește-ți viața!” Satana îți va spune mereu că 60 de ani aici fac mai mult decât o veșnicie, e un mincinos pervers și un prost matematician. Nu-l asculta!

Începi să te rușinezi cu Cristos când îți este amenințată o plăcere păcătoasă, comfortul sau chiar viața. Când ești amenințat că vei pierde ceva, de exemplu contul de Facebook dacă mai postezi despre Standarul moral al lui Cristos sau că îți poți pierde propria viață cum se întâmplă în țările comuniste sau musulmane, atunci te rușinezi ușor cu Cristos.

Începi să te rușinezi cu Cristos când viața ta e mizerabilă ca a fiului risipitor. La porci nu ai cum să le spui de parfumul tatălui și de curățenia de acasă pentru că vor râde de tine printre grohăituri. Cum să le spui porcilor de ce frumoși sunt Psalmii când ei drăcuie și folosesc un cuvânt vulgar la două normale, cum să le spui că tu la Biserică cântai imnuri despre “Mielul lui Dumnezeu”, când ei ascultă muzică pervertită despre amante, seringi, sex, înșelăciuni și alte mizerii, au râs grohăind când le-ai spus prima dată. Atunci, pentru că porcii nu te pot înțelege, te rușinezi de Tatăl tău ceresc și mâncând lăturile lor le vei aproba ateismul. Ori fugi de la porci, ori ajungi să te rușinezi de Cristos.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Măi oameni buni, îmi scrie un pedofil un mesaj prin care încercă să-mi spună ce chinuit este el de faptul că nu e înțeles și că nu-și poate manifesta poftele liber, că societatea este așa de “închuiată” și nepregătită pentru a-i accepta pe ei. Cumva ne vor copiii puși pe tavă, la discreția minților lor bolnave. M-am simțit ca și cum un criminal în serie mi-ar scrie că nimeni nu-i înțelege pofta de a ucide.

Pedofilii își pregătesc terenul, o societate care deja s-a arătat tolerantă față de cele mai crunte scârboșenii va tinde să îi “înțeleagă” și pe ei. Vor veni cu bine cunoscutul argument: “Ce vină avem că așa ne-am născut?” Schilodirea trupului și a sufletului unui copil vi se pare ușor de îndurat de către el și părinți? Tocmai s-a sinucis în Olanda o adolescentă care nu a putut trece peste un abuz sexual din copilărie.

Oameni buni, sunt pofte care oricât ne-ar măcina, oricâtă plăcere ne-ar aduce și oricât de tentante ar fi pentru noi, trebuie să luptăm cu ele și să le alungăm din mințile și trupurile noastre, pentru că sunt pofte rele care ne distrug pe noi și pe alții, iar pentru această luptă psihico-fizico-spirituală avem credința în Cristos, care ne poate ajuta, motiva și împuternici să o facem. Sună, pentru cei măcinați de pofte, un pic irealist, dar asta e singura soluție care funcționează. Biblia ne spune următoarele: „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei (Galateni 5:24).”

Medicamentele, terapiile psihiatrice și altele poate că nu au funcționat în dreptul tău, dar sunt milioane de oameni care mărturisesc că prin rugăciune și citirea Scripturii, prin credința în Cristos, ceva miraculos s-a întâmplat în mințile lor, iar acest fenomen se numește “metanoia”, schimbarea minții, iar în română cuvântul folosit (traducerea pentru grecescul metanoia) este pocăință (pe filieră slavonă).

Un politician “luminat” de la noi, votat în masă și de unii creștini, spunea că societatea românească nu e gata să îmbrățișeze un anume păcat. Rolul Bisericii și al oamenilor de bine este ca societatea să nu fie niciodată pregătită pentru a îmbrățișa un anume păcat. Românii, nu vor “evolua” în direcția aceasta grotească, primitivistă, păgânistă pe care desfrânații o numesc “progres”.

Luptați acum, pentru că dacă se sparge barajul moral, ne vom trezi cu tot mâlul urât mirositor în casele noastre, în grădinițele și școlile noastre, pe străzile noastre și chiar în Bisericile noastre!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Când eram al doilea din șase frați la mama acasă și banii de buzunar erau o raritate, eram fericit cu sandviciul acela cu parizer si margarina sau cu un covrig la un leu. Nu-mi imaginam că voi fi mai fericit dacă voi mânca un sandvici în baghetă franțuzească cu mușchi țărănesc și unt. Eram fericit maxim cu ce aveam, fericirea nu compară, fericirea trăiește cu ce are.

Când eram un tânăr în căutarea unei fete nu mi-am imaginat o clipă că dacă nu am permis și BMW sau bani de restaurant și haine de firmă îmi va fi greu să o găsesc. Nu m-am văzut o clipă defavorizat, de fapt eram chiar favorizat pentru că fata pe care am găsit-o nu m-a ales pentru bogăția din exterior, ci pentru omul simplu din interior. Bogăția de multe ori stă în simplitatea omului lăuntric, nefigurant, nerăsfățat, care nu e supărat pe viață când nu are ceva în buzunare.

Când m-am căsătorit și au venit copiii, nu am fost o clipă nefericit pentru că nu am căruciorul acela din piele și cu roți cu spițe nichelate, nici pătuț din lemn de nuc, m-am bucurat de un căruț și un pătuț din “Europa” (complex comercial cu lucruri chinezești). Fericirea a stat în sănătatea copiilor și a soției, ei erau comoara mea, iar valoarea unei comori nu stă în cufărul în care e pusă, ci în ea însăși.

Așadar, bucură-te și fi fericit cu ce ai acum, nu știi dacă vei fi fericit cu ceea ce vei primi mai târziu, nu știi dacă fericirea e cu adevărat în a avea acele lucruri la care visezi. Fericirea e în inimi nu în foi, cum spunea cineva, fericirea e o stare a sufletului independentă de orice posesiune materială. Uneori nu primi mai mult până nu învățăm acest lucru, așa a fost și în viața mea. Nu materia ne împlinește deși este o necesitate, bucuria este în Cristos și credința că sufletul este pe mâinile cui trebuie.

Cu prețuire,

Toni Berbece!