Skip to main content

Avantajele de a te căsători de tânăr

Legendele populare, gura lumii, vocile unor părinți spun că a te căsători de tânăr este o corvoadă, că te legi la cap deși nu te doare, că reduci drastic timpul de distracție, că îți alungi tinerețea, că apar problemele mai devreme, că nu mai ai timp de tine, etc.

Oare chiar așa să fie? Ca unul care m-am căsătorit la 21 de ani pot să vă spun că a te căsători de foarte tânăr e cea mai bună decizie, am câștigat ani de forță, de determinare, de tărie a tinereții pe care să îi investesc în cea mai mare binecuvântare din câte am primit pe pământ, anume în familie, chipul lui Dumnezeu pe pământ. Tot de tânăr am făcut și copii, ei sunt cea mai mare realizare a mea și cea mai bună investiție (o investiție veșnică spre deosebire de case și mașini care rămân aici).

A fugi de întemeierea unei familii înseamnă să fugi de ceea ce te poate defini cel mai bine ca ființă umană. A te speria de faptul că trebuie să împarți totul, să dăruiești totul, să te sacrifici și a căuta să te conservi în “formolul nepăsării” e foarte periculos. Pentru că s-ar putea să îți placă acest mod de viață “sterp și relaxat”. Nu spun că cei singuri nu se dăruiesc, una e să nu fi găsit încă sau să alegi celibatul pentru a te dedica unei cauze nobile și alta e să dai cu piciorul oricărei ocazii, doar că ai tu rezerve și suspiciuni față de oricine, că o asculți pe mama care ți-a povestit ce frustrări și tensiuni sunt în relația ei cu tata sau invers.

Dacă ai adunat vorbele lumii și te gândești la familie ca la o închisoare, țin să-ți spun că pentru mine familia este de fapt ieșirea din propria carapace în lumina adevărată a vieții!

Doamne ajută!

P.S. În poză sunt o parte din tinerii comunității Profides București care anul acesta își vor spune un mare “DA”. 🙂

Dacă te-ai oprit pentru că ai fost umilit sau criticat, citește…

Atanasie a fost poreclit “piticul negru”, pentru că era mic de statură și cu o piele negricioasă. Dar acest egiptean devenit episcop, a luptat cu ereziile care se infiltrau în Biserică, a luptat să țină Scripturile nealterate, să elimine tradițiile nebiblice, motiv pentru care a fost exilat de 5 ori (un Atanasie ne-ar trebui și nouă azi ca să lupte cu moaștele). El este cel care a stabilit canonul Noului Testament, cele 27 de cărți, care merită să fie parte din el. Fiind plin de Duh a avut lumină de a discerne mereu adevărul de minciună.

Toma din Aquino era poreclit “boul mut”. Suferea de edem (hidropizie), corpului reținea apă ceea ce-l făcea să para un balon umflat, avea un ochi mai mare decât celălalt și nu prea era coerent în vorbire, însă avea un suflet curat ca lacrima, iar gândirea lui era luminată de Duhul. Mai târziu, datorită scrierilor lui, a fost numit “doctorul angelic”, deoarece a vindecat multe suflete prin pasiunea lui molipsitoare față de Hristos.

Martin Luther a fost numit de către papa “bețivul a cărui predici ies din aburul beției lui”. Alții l-au numit “dracul îmbrăcat în piele de om”, dar apoi au ajuns să spună: “Doar Luther are dreptate!” Azi știm că cea mai mare trezire spirituală din Europa, cea mai mare palmă pe care păgânismul Bisericii Catolice din acea vreme a primit-o, a venit din partea acestui om, care a lucrat plin de puterea Duhul Sfânt. Europa a ieșit din Evul Mediu datorită acestui om care a încurajat cititul, gânditul și spiritul liber.

Nu te opri când ești criticat, mergi înainte și vei culege roadele îndrăznelii tale, în Hristos fiind.

“Epidemie” de sinucideri la metrou

Nimeni nu vorbește despre un fenomen care prinde amploare în București. Problema sinuciderilor la metrou ar putea fi rezolvată cu niște panouri cu uși care să se deschidă doar când ajunge metroul în stație (ca în țările civilizate). Însă mințile, inimile și sufletele acestor tineri care sar în fața metroului cine le rezolvă? Este efectiv al 3-le-a caz de sinucidere despre care aud eu de la începutul anului.

Am vorbit personal cu mama unui tânăr care s-a aruncat în fața metroului, când am vorbit cu ea încă avea lacrimi în ochi, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, deși trecuse ani. Durerea lăsată, semnele de întrebare, sunt mari și multe. Cum rezolvăm această “epidemie”?

Eu am descoperit forța care te scoate din gândurile morții, am descoperit forța care te smulge din orice depresie, din gândurile negre chinuitoare de care efectiv simți că nu poți scăpa. De vocea aceea care devine tot mai clară, vocea care te obsedează cu ideea că doar omorârea proprie este soluția. Cum scapi de vocea aceasta demonică?

Credința în Hristos este soluția. Nu pot să uit când la 12 noaptea am fost chemat să mă rog pentru o tânără care voia să-și taie venele. A fost o luptă susținută, multă rugăciune, mută consiliere, multă dragoste arătată de prieteni acelei persoane, iar în cele din urmă a învins definitiv (azi se face planuri de nuntă). Se poate scăpa de gândurile de moarte, se poate alunga vocea care te îndeamnă spre cea mai proastă decizie a vieții tale.

Roagă-te, mustră gândurile negre, citește Scriptura, caută oameni optimiști și sinceri, nu te izola, nu lupta singur, implica rudele, prietenii, preotul/pastorul, nu rămâne singur cu vocile acelea, e nevoie și de alții. Fă cât de multă mișcare, ieși din zona care-ți aduce stres. Nu lăsa mintea să meargă atât de departe încât să aleagă variante de autodistrugere. Cât timp ai suflare ești încă stăpân pe situație.

Cu Hristos vei reuși!