Când Domnului Hristos și ucenicilor Lui nu li s-a permis să treacă printr-un sat al samaritenilor, fii tunetului au cerut să cadă foc din cer peste ei. Tot ce-și doreau atunci era un miros de niște carne friptă, ceva gen Sodoma și Gomora live. Însă Hristos își șochează ucenicii când le spune: “Nu știți de ce duh sunteți călăuziți!”
Hristos avea un alt foc care urma să cadă peste Samaria. La scurt timp după înălțarea Sa, Filip s-a dus la oamenii aceștia atât de învrăjbiți de Satana și a revărsat focul Duhului Sfânt peste ei. I-a scos de sub puterea vrăjitorului Simon și i-a adus sub puterea transformatoare a Duhului. Din acei oameni atât de împietriți și de răi, Duhul a făcut niște oameni plini de Hristos și de dorința de a face bine.
Focul acesta l-am cerut peste România, e ușor să chemi un foc fizic, e ușor să scrâșnești din dinți și să scapi o judecată, dar e greu să pleci genunchiul jos și să plângi pentru națiunea ta, să mijlocești cu aceeași pasiune cu care Avraam a mijlocit pentru Sodoma și Gomora. Avraam a mijlocit pentru ei chiar dacă știa că Lot nu mai e acolo. A doua zi s-a trezit devreme să vadă dacă nu cumva focul lui Dumnezeu a cruțat cetățile acestea. Fumul de peste ele nu i-a dat satisfacție, ci cred că o mare durere. Totuși Biblia nu a tăcut cu privire la motivul pentru care Dumnezeu a judecat prin foc și nici nu se scuză pentru asta.
În inima unui mijlocitor nu încape bucurie că judecata lui Dumnezeu va veni peste fiii neascultării, ci acesta mijlocește necurmat precum a făcut Samuel cu lepădatul Saul. Cu toate acestea nu va tăcea, din iubire va vorbi despre cele două revărsări de foc de care păcătosul poate avea parte.
Ce fel de foc ceri peste România, un foc fizic care să mistuie carnea păcătosului sau focul Duhului Sfânt, care să mistuie păcatul acestuia și să-i umple inima de Dumnezeu?
Adu Doamne focul curat al Duhul Sfânt!
